Jurnalul unui anonim

"Omul este el însuși cel mai puțin atunci 
Când vorbește în propria sa persoană.  
Dă-i o masca, iar el vă va spune adevărul." 

                                *** Franturi de jurnal ****



Adevarul, si doar adevarul, doresc a-ti spune asta-noapte,
La pragul ce separa doua lumi: sfarsitul unei zile de primavara;
Nasterea alteia. Da, ai ghicit: prea scurtul miez de noapte. Dar pentru asta,
Da-mi voie, indragita mea iubire, sa-ncerc si eu a-mi pune masca.

Esti vesnic a mea muza in aceste vesnic prea putine randuri,
Fasii ale sufletului meu, scrise cu sudoarea lui, pentru tine.
Sunt precum simplele coli de hartie, ce le-am insemnat cu ardoarea inimii,
Unele mai mult mazgalite si mototolite, dar pe care niciodata nu le vei arunca!
In mintea mea ursuza si confuza, tu esti lumina nepieritoare,
Esti calauza simtamintelor, esti strajerul meu neobosit in orisicare gand.

Nascuta dintr-o simpla scanteie, ca dragostea la prima vedere,
Hranita continuu cu jaratec,  iubirea creste pe zi ce trece tot mai mult,
Mai mult, pana incepe sa arda, si arde
Din ce in ce mai puternic incat, inevitabil se va arde.
Inecata in fum,scrum si taciuni, si renascand din propria-i cenusa,
Ca multele certuri cu final nefericit, dar si dulcea impacare,
Inima mea isi reia ciclul precum legenda pasarii Phoenix,

De cand ai aparut tu in viata mea.

 
Sentimente, dor, sarutari si multe imbratisari,
Zambete si amor, iar randurile, fara inceput si sfarsit;
Cuvintele, dragele mele, ele-mi sunt averea.
Asta e viata mea , de cand te afli tu in ea! 
Nopti tarzii si fierbinti, zile perfecte impreuna,
Doar noi stim cum le-am dat fiinta. 

O iubire pura, dar salbatica, faurita cu atata usurinta, 
Si pe zi ce trece arde tot mai tare. 
Nu credeam sa-nvat a mai iubi vreodata,
Dar tu, ai reusit , fara sa-ti dai seama,
Ceea ce eu nu mai credeam posibil.
Oh, dragoste, cu adevarat esti izvorul,
Care nu va seca niciodata! 

P.S.

Doua cuvinte, si sunt al tau pentru vecie!

Atat mai am sa-ti spun, in acest miez de noapte.

Mai am doar doua cuvinte ce-mi stau pe buze;

Cuvinte ce-au asteptat parca eternitatea ca sa fie spuse,

Si pentru asta, as vrea sa le cer mii de scuze.

Sunt cuvinte ce le-ai ghici cu usurinta,

Dar eu voi face tot ce-mi sta in putinta,

Sa ti le rostesc iubito, cu toata daruirea

Caci doar atunci cand iti intalnesc privirea,

Vor intr-una sa fie primele ce ies pe gura,

Acesta le e complotul, cel de mare anvergura.

Si tot se zbat sa-ti fie repetate mereu si mereu,

Pictate in culori in trup si suflet, invidiind si-un curcubeu!

                ****     ***    ****

De vei dori a da vina pe cineva,  te rog,

Nu da vina pe ele, caci le-am simtit ca pe un drog,

Nu da vina pe gura, pentru cat de tacuta a fost,

Ca le-a pastrat atata timp doar pentru ea,  fara rost.

Dar mai ales, sa nu indraznesti sa dai vina pe inima,

Caci ea a vrut dintotdeauna, sa ti le spuna prima!

Da vina pe mine, pentru toate acele nopti,

Nopti pline de sarutari, pline de pasiune,

De dragoste,si de nepretuita fericire;
In care as fi vrut sa-ti zic, sub privirile Lunii,

Si a taciturnelor stele:  cat esti de minunata;

Ca sunt complet, pe veci, si iremediabil,

Indragostit, de tine!

                                                Post  Scriptum

Necuvinte

Si o mie de cuvinte de ti-as spune acum despre dragoste,
Nimic nu va trece peste acele cuvinte nerostite.
Poate ... doar trandafirii ce ti i-am daruit, 
Uscati, ascunsi de atata timp de ochii tai,
Cersind parca o lacrima, o privire,
Chiar si cea mai mica atentie.

Astazi, primeste un trandafir pentru fiecare cuvant nespus,
Sentiment neimpartasit, imbratisare nedaruita,
Si pentru fiecare sarutare pe care am refuzat sa ti-o dau.
Caci printre atatea mii si mii de stele, eu te-am ales pe tine,
Sa fii a mea constelatie pe cer, spre vecie!
Si acum spune-mi, draga fata, cati trandafiri ti-am cules ?!
Iar poate, mai tarziu, intr-o zi, iti vei fi dat seama,
De cate ori ti-am spus "te iubesc", prin flori!

                  **** ****  ****

Culori

E intuneric, e liniste. Ma uit la ceas, si vad ora 12. E miez de noapte.
Pierdut in atatea ganduri cu noi doi, privesc fara a clipi prin fereastra,
Cu fruntea lipita de geam, raul cum curge incetisor,
Si printre atatea luminite, totul pare plin de mister in aceasta noapte.

Cu ochii larg deschisi, stau si visez, si iarasi murmur un "te iubesc",
In bataia vantului, sa-l ia de aici, sa-l duca departe, departe de mine;
Sa-l aduca in vis la tine, sa-ti sopteasca in timp ce dormi,
Mangaindu-ti fin ale tale urechiuse, cuvinte dulci de vara...

As vrea sa fiu acolo, macar sa mi te imaginez daca nu pot sa te privesc,
Sa te admir in timp ce dormi, si mintea sa-mi vibreze, cantand vocea ta in ea.
Te vad la pian, purtand a ta esarfa rosie la gat, o esarfa rosie ca sangele.
Inchid ochii, si ma las purtat de sunetul melodios al degetelelor tale,
Ce aluneca lin pe clape, dansand intr-o mangaiere placuta pe pian,
De parca acesta insusi  ar fi fost proiectat doar pentru degetelele tale. 

Totul pare perfect, cand insa clipesc, fara sa vreau,
Si facand ochii mari, ma trezesc din vis.
Privesc in jurul meu si incep sa zambesc,
Oftez scurt, realizand ca singurul lucru pe care-l vedeam in geam,
Era reflexia mea, si intunericul de afara. Ce-a fost acest vis ?!
O revelatie: ca-n viata mea, chiar si alb-negrul e plin de culori.

In Euforie

Si a fost prima seara a lunii mai, cand ne-am vazut intaia oara,
Tu m-ai topit fara sa vrei atunci, desi era destul de cald afara.
Atat de usor, dar atat de tare. Si atat de repede, dar ireversibil,
Asa m-ai cucerit tu, draga mea, intr-un timp record, ce-l credeam intangibil.

Si esti mereu de atunci in gandurile mele, iar atunci cand nu mai suport lipsa ta,
Imi doresc sa pot zbura, sa plutesc peste mari si tari, sa ajung la tine.
Ma vad ridicandu-ma usor spre cer, ca o pasare calatoare printre nori,
Fac luping printre ei, ating curcubeul, il sarut, si-l trimit la tine,
Sa dea culoare sufletului tau, asa cum tu-mi dai in fiecare zi din viata mea.

Si-ti scriu, doar tie, multe, multe randuri, atunci cand dorul devine chinuitor.
Pana cand pune stapanire pe mine, iar atunci incep a te visa, nebuneste.
Doar zambetul tau ucigator, si inima mi-o ia razna, batand in nestire,
Ascult-o, caci ea nu minte niciodata! Si ma simt ca un copil in bratele tale,
Atunci cand ma strangi la pieptul tau, incat ma faci mereu sa realizez ca de fapt
Eu sunt cel ce are atata nevoie de tine. In bratele tale uit orice grija, uit de mine;
Ma cuprinde euforia, traiesc clipa, si tot ce-as vrea e ca acea clipa sa nu se mai termine.
Si indragostit fara cuvinte,asa ma las purtat de tine, iubire.
Si Doamne, cat de frumos este...

Poem

Si iata-ma, din nou scriind despre tine, draga mea,
Asa cum sigur te asteptai sa citesti,
Ti-am mai spus ca mereu o voi face si ca nu ma voi opri vreodata,
Nu atata timp cat te am pe tine in viata mea!

Si as scrie mii si mii de versuri, pentru tine,
As scrie povesti, romane, carti intregi; toate, despre tine!
Si-n fiecare mi-as pune o parte din sufletul meu,
Ca tot ce-am scris despre tine sa ramana mereu viu...

Atat de viu precum gustul dulce-amarui al buzelor tale, iubito,
N-as putea trai nici macar o zi in plus fara sarutarile tale suave, 
Iar atunci cand esti departe, mereu mor de dorul lor;
Ca si buzele-mi crapate tanjesc atingerea alor tale.

Sunt clipe in care ma gandesc obsedant la tine - jumatatea mea,
Sunt zile in care te doresc din ce in ce mai mult...tot mai mult,
Si recunosc, imi lipsesti... si stiu ca spun asta a mia oara!
Insa daca nu ti-as mai spune, la cine mi-ar mai fi gandul si inima ?!

Sunt nopti in care dorm ca un prunc, visandu-te continuu,
Si alte nopti, agonizante... Cand nu pot dormi, de dorul tau.
Uneori, imi doresc sa mi te pot scoate din inima, pentru o clipa,
Doar sa te iau in brate si sa te sarut nebuneste,
Cat sa-mi mai stapanesc nitel ardoarea ce ti-o port,
Ca apoi tu sa mi te ascunzi inapoi, acolo unde stii ca ti-e locul...

Nici nu stii cat de mult astept sa te revad, dragostea mea,
Sa-ti simt din nou parfumul in aer, imbinat perfect cu mirosul pielii tale,
Sa ma topesti din nou cu un zambet, asa cum imi faci intotdeauna,
Si sa ne soptim cuvinte dulci la urechiuse, cum numai noi stim mai bine!

Oftez, muza mea, caci imi alergi prin minte zi si noapte, fara incetare,
Si nu-ti obosesc piciorusele niciodata! Spune-mi, ce ti-ai propus sa faci cu mine?!
Caci iubirea ta e singurul gand care ma face sa simt ca traiesc cu adevarat,
Si-mi doresc eternitatea doar pentru noi doi, sa ne putem iubi nebuneste, la nesfarsit!

Ochii tai

A trecut aproape o luna,
De cand n-am mai scris un vers.
Insa nu versurile imi lipsesc,
Si, de vrei sa stii, nici tu nu-mi lipsesti!
Desi nu esti doar o fata frumoasa, ca multe altele,
Caci daca erai, nu mai scriam pentru tine!

Voi recunoaste, tu ai ceva aparte,
De ai reusit sa ma duci atat de departe,
Ai creat din mine un izvor de iubire,
Si-n cateva clipe, m-ai scos din nestire.

Pe cat de mult pluteam si visam inainte,
Pe atat de limpede si clar mi-este acum in minte,
Ca m-am indragostit la propriu si la figurat
De ochii tai caprui, si-un zambet minunat.
 
Tu detii acel ceva ce foarte putine au,
Ceva ce-ar face orice inima, oricat de rece,
Oricat de neagra, sa se topeasca instantaneu,
Sub privirea ta superba, ca un curcubeu.
 
Cum as putea descrie cel mai bine ochii tai caprui?!
Sunt ochi ca ai nimanui, ce-ar putea fura inima oricui!
Cei mai superbi pe care mi-a fost dat sa-i vad.
E dincolo de orice incercare a mea, de a exprima in cuvinte,
Ca pana si versurile-mi palesc in fata frumusetii lor.

Dar daca altcineva va putea vreodata,
E invitatul meu sa o faca,
Caci ochii tai merita fiecare cuvintel,
Fiecare vers si fiecare strofa,
Pe care eu nu am stiut sa ti le scriu.

Acum o luna, cand te-am privit intaia oara,
As fi putut sta  neclintit, la nesfarsit,
Admirandu-ti ochii incandescenti.
Vrajit de stralucirea lor nemaivazuta,
Atat de puternica, ca nici reflexia-mi
Nu puteam s-o vad in ochii tai.
Dar tu, o singura data m-ai privit, Medusa mea,
Si pe loc, in stana de piatra m-am prefacut.

Au trecut cateva zile, cand te-am vazut a doua oara,
Si atunci am stiut ca trebuie sa scriu.
Caci acei ochi inimaginabil de frumosi,
De data asta, i-am privit doar cateva clipe,
Si-am vazut ascuns in ei un cer,
Infinit, bleumarin, si plin de stele,
Si atat de frumos... ca asta mi-a fost sfarsitul !

Asa m-am pierdut in ochii tai, dragoste.
Acum, inec toata iubirea mea in ei,
Iar pe tine, te-as ineca in ea!

Craciun Fericit !!!

In capusor imi rasuna versurile melodiei astea... asa ca vi le impartasesc si voua :)
Va urez Craciun Fericit tuturor, alaturi de familiile voastre si de cei dragi  !!


P.S. Am un mic truc pentru cei care trec pe aici. Daca aveti browser-ul Mozzila Firefox instalat, deschideti-l. Intrati pe google.ro si tastati asta: let it snow , apoi dati enter....si poate va incepe sa ninga!
Sarbatori Fericite!!!

Ea

Imbatat de atata dor de ea,
Am mai rupt o petala din trandafirul meu rosu,
Caci o ador atat de mult,
Incat si eu,si chiar si floarea se ofileste in lipsa ei.
"Ma iubeste" mi-am zis;
Si lasandu-mi inima sa-mi bata cu putere,
Am inceput sa o visez, iubindu-ma, la nesfarsit...
Si in timp ce savuram privelistea linistita a noptii...
Brusc, fara sa-mi dau seama,
Am mai rupt inca o petala din floare,
Si uite asa inevitabilul s-a produs...
"Nu te iubeste", parca imi soptea incet trandafirul,
Si atunci am aruncat privirea spre cerul instelat.
Am ramas mut cateva clipe, ingandurat..
M-am intristat putin, dar apoi m-am inveselit imediat,
Si tot cu gandul la ea am ramas...
Iar inima-mi batea si-mi tot batea in continuare,
La fel de puternic pentru ea...


"Vedeti voi, dragostea a fost si va fi mereu foarte complicata,
Insa daca nu ar fi asa, nu ar mai avea farmecul ei sublim...
Nu gandul ca ea ar putea iubi pe altcineva ma intristeaza,
Eu ii doresc toata fericirea din univers
Alaturi de cel care ii este ursit sa fie, pentru totdeauna..
Ce ma intristeaza, e simplul gand ca daca nu va fi fericita,
Daca voi si eu la fel de nefericit ca ea ?!...
Daca doar eu o pot face fericita, daca doar ea ma poate face fericit ?!
Dar,  daca ma iubeste si ea in secret, acestea toate ar fi intrebari inutile,
Si daca chiar ar fi jumatatea mea, ar putea cineva sa-mi spuna asta ?!
Nu vreau sub nici o forma sa-mi pierd sansa de a fi cu adevarat fericit,
La urma urmei, care dintre noi ar vrea ?! 
Daca e si o mica sansa la aceasta fericire, cu ea vreau sa o impart... "


Trezit din reveria mea, caci atipisem calumea sub lumina Lunii,
In chaise longue-ul meu foarte confortabil din balcon, cu gandul doar la ea...
Am privit buimac cum Dambovita isi lasa lin apa sa curga la vale,
Fiind vegheata de lumina superba a stelelor si a stalpilor de pe strada...
Atat de calma si atat de pura, incat, parca ruga timpul sa stea in loc,
Si vrajit de aceasta priveliste minunata,
Am realizat ca ajunsesem la ultima petala a trandafirului...
Am zambit  si n-am mai stat deloc pe ganduri;
"Deci ma iubeste", mi-am zis pur si simplu in timp ce o rupeam,
Si am lasat-o incet sa cada in rau, sa pluteasca exact asa cum o iubesc eu,
La nesfarsit, pana la capatul lumii, si dincolo de el...
Iar de maine, nu va mai fi doar o simpla ea... va fi a mea !

In amurg

M-am nascut in conditii neobisnuite
Asa incepe povestea vietii mele,
A vietii, caci pe tine te iubesc de-o viata, dragostea mea!
M-ai crede astazi, daca ti-as spune,
Ca m-am nascut indragostit de tine ?!
Si m-ai crede acum, daca ti-as mai spune,
Ca tu ai fost dintotdeauna visul meu ?!

Sa nu ma intrebi vreodata ce este dragostea,
Fiindca as scrie carti intregi despre tine, iubito,
Si tot nu as fi stare sa ajung la un raspuns!
Caci dragostea mea pentru tine nu are un final,
E fara de sfarsit... nu e doar o eternitate,
Nu poate fi cuprinsa intr-un singur cuvant!

Iti mai amintesti de prima aniversare a noastra ?!
In lumina lunii, te-am adus pe acel pod fantastic,
Ca din basm, ti-am aratat reflexia noastra,
Pe o superba apa, infinita, sa-ti aminteasca mereu,
Cum e dragostea mea pentru tine...

"Chiar de-i scurta, mult prea scurta viata mea,
Ti-as da ani din ea, in fiecare zi, doar tie,
Caci din prima clipa in care ne-am intalnit ,
Viata mea a stiut ca asta e sfarsitul ei,
Da, sfarsitul vietii pe care o stiam eu!"

Atat am apucat sa-ti spun, caci atunci m-ai strans la piept,
Si cand m-ai imbracat cu zambetul tau, am luat foc!
Si apoi m-ai sarutat, si eu m-am topit,
Si m-am pierdut in bratele tale, si-am uitat de mine...
"Ce bine e, ce bine e la pieptul tau",
Si ce bine era in amurg,
Dar amurgul era pe sfarsite...

O noapte de atunci, n-am mai putut dormi,
Ti-am privit , si iti privesc si astazi nestingherit poza,
In fiecare zi, ti-as darui toate florile din lume,
Ti-as aduce tot desertul la picioare, toate stelele la capatai,
As aduna toate oceanele intr-un lighean...
Pentru tine, as face orice, doar strange-ma din nou la pieptul tau!
Fa-ma sa uit iarasi de mine, si tot ce voi sti vreodata,
E iubirea mea, pentru tine...