Si iata-ma, din nou scriind despre tine, draga mea,
Asa cum sigur te asteptai sa citesti,
Ti-am mai spus ca mereu o voi face si ca nu ma voi opri vreodata,
Nu atata timp cat te am pe tine in viata mea!
Si as scrie mii si mii de versuri, pentru tine,
As scrie povesti, romane, carti intregi; toate, despre tine!
Si-n fiecare mi-as pune o parte din sufletul meu,
Ca tot ce-am scris despre tine sa ramana mereu viu...
Atat de viu precum gustul dulce-amarui al buzelor tale, iubito,
N-as putea trai nici macar o zi in plus fara sarutarile tale suave,
Iar atunci cand esti departe, mereu mor de dorul lor;
Ca si buzele-mi crapate tanjesc atingerea alor tale.
Sunt clipe in care ma gandesc obsedant la tine - jumatatea mea,
Sunt zile in care te doresc din ce in ce mai mult...tot mai mult,
Si recunosc, imi lipsesti... si stiu ca spun asta a mia oara!
Insa daca nu ti-as mai spune, la cine mi-ar mai fi gandul si inima ?!
Sunt nopti in care dorm ca un prunc, visandu-te continuu,
Si alte nopti, agonizante... Cand nu pot dormi, de dorul tau.
Uneori, imi doresc sa mi te pot scoate din inima, pentru o clipa,
Doar sa te iau in brate si sa te sarut nebuneste,
Cat sa-mi mai stapanesc nitel ardoarea ce ti-o port,
Ca apoi tu sa mi te ascunzi inapoi, acolo unde stii ca ti-e locul...
Nici nu stii cat de mult astept sa te revad, dragostea mea,
Sa-ti simt din nou parfumul in aer, imbinat perfect cu mirosul pielii tale,
Sa ma topesti din nou cu un zambet, asa cum imi faci intotdeauna,
Si sa ne soptim cuvinte dulci la urechiuse, cum numai noi stim mai bine!
Oftez, muza mea, caci imi alergi prin minte zi si noapte, fara incetare,
Si nu-ti obosesc piciorusele niciodata! Spune-mi, ce ti-ai propus sa faci cu mine?!
Caci iubirea ta e singurul gand care ma face sa simt ca traiesc cu adevarat,
Si-mi doresc eternitatea doar pentru noi doi, sa ne putem iubi nebuneste, la nesfarsit!
