miercuri, 4 ianuarie 2012

Ochii tai

A trecut aproape o luna,
De cand n-am mai scris un vers.
Insa nu versurile imi lipsesc,
Si, de vrei sa stii, nici tu nu-mi lipsesti!
Desi nu esti doar o fata frumoasa, ca multe altele,
Caci daca erai, nu mai scriam pentru tine!

Voi recunoaste, tu ai ceva aparte,
De ai reusit sa ma duci atat de departe,
Ai creat din mine un izvor de iubire,
Si-n cateva clipe, m-ai scos din nestire.

Pe cat de mult pluteam si visam inainte,
Pe atat de limpede si clar mi-este acum in minte,
Ca m-am indragostit la propriu si la figurat
De ochii tai caprui, si-un zambet minunat.
 
Tu detii acel ceva ce foarte putine au,
Ceva ce-ar face orice inima, oricat de rece,
Oricat de neagra, sa se topeasca instantaneu,
Sub privirea ta superba, ca un curcubeu.
 
Cum as putea descrie cel mai bine ochii tai caprui?!
Sunt ochi ca ai nimanui, ce-ar putea fura inima oricui!
Cei mai superbi pe care mi-a fost dat sa-i vad.
E dincolo de orice incercare a mea, de a exprima in cuvinte,
Ca pana si versurile-mi palesc in fata frumusetii lor.

Dar daca altcineva va putea vreodata,
E invitatul meu sa o faca,
Caci ochii tai merita fiecare cuvintel,
Fiecare vers si fiecare strofa,
Pe care eu nu am stiut sa ti le scriu.

Acum o luna, cand te-am privit intaia oara,
As fi putut sta  neclintit, la nesfarsit,
Admirandu-ti ochii incandescenti.
Vrajit de stralucirea lor nemaivazuta,
Atat de puternica, ca nici reflexia-mi
Nu puteam s-o vad in ochii tai.
Dar tu, o singura data m-ai privit, Medusa mea,
Si pe loc, in stana de piatra m-am prefacut.

Au trecut cateva zile, cand te-am vazut a doua oara,
Si atunci am stiut ca trebuie sa scriu.
Caci acei ochi inimaginabil de frumosi,
De data asta, i-am privit doar cateva clipe,
Si-am vazut ascuns in ei un cer,
Infinit, bleumarin, si plin de stele,
Si atat de frumos... ca asta mi-a fost sfarsitul !

Asa m-am pierdut in ochii tai, dragoste.
Acum, inec toata iubirea mea in ei,
Iar pe tine, te-as ineca in ea!