Culori

E intuneric, e liniste. Ma uit la ceas, si vad ora 12. E miez de noapte.
Pierdut in atatea ganduri cu noi doi, privesc fara a clipi prin fereastra,
Cu fruntea lipita de geam, raul cum curge incetisor,
Si printre atatea luminite, totul pare plin de mister in aceasta noapte.

Cu ochii larg deschisi, stau si visez, si iarasi murmur un "te iubesc",
In bataia vantului, sa-l ia de aici, sa-l duca departe, departe de mine;
Sa-l aduca in vis la tine, sa-ti sopteasca in timp ce dormi,
Mangaindu-ti fin ale tale urechiuse, cuvinte dulci de vara...

As vrea sa fiu acolo, macar sa mi te imaginez daca nu pot sa te privesc,
Sa te admir in timp ce dormi, si mintea sa-mi vibreze, cantand vocea ta in ea.
Te vad la pian, purtand a ta esarfa rosie la gat, o esarfa rosie ca sangele.
Inchid ochii, si ma las purtat de sunetul melodios al degetelelor tale,
Ce aluneca lin pe clape, dansand intr-o mangaiere placuta pe pian,
De parca acesta insusi  ar fi fost proiectat doar pentru degetelele tale. 

Totul pare perfect, cand insa clipesc, fara sa vreau,
Si facand ochii mari, ma trezesc din vis.
Privesc in jurul meu si incep sa zambesc,
Oftez scurt, realizand ca singurul lucru pe care-l vedeam in geam,
Era reflexia mea, si intunericul de afara. Ce-a fost acest vis ?!
O revelatie: ca-n viata mea, chiar si alb-negrul e plin de culori.

In Euforie

Si a fost prima seara a lunii mai, cand ne-am vazut intaia oara,
Tu m-ai topit fara sa vrei atunci, desi era destul de cald afara.
Atat de usor, dar atat de tare. Si atat de repede, dar ireversibil,
Asa m-ai cucerit tu, draga mea, intr-un timp record, ce-l credeam intangibil.

Si esti mereu de atunci in gandurile mele, iar atunci cand nu mai suport lipsa ta,
Imi doresc sa pot zbura, sa plutesc peste mari si tari, sa ajung la tine.
Ma vad ridicandu-ma usor spre cer, ca o pasare calatoare printre nori,
Fac luping printre ei, ating curcubeul, il sarut, si-l trimit la tine,
Sa dea culoare sufletului tau, asa cum tu-mi dai in fiecare zi din viata mea.

Si-ti scriu, doar tie, multe, multe randuri, atunci cand dorul devine chinuitor.
Pana cand pune stapanire pe mine, iar atunci incep a te visa, nebuneste.
Doar zambetul tau ucigator, si inima mi-o ia razna, batand in nestire,
Ascult-o, caci ea nu minte niciodata! Si ma simt ca un copil in bratele tale,
Atunci cand ma strangi la pieptul tau, incat ma faci mereu sa realizez ca de fapt
Eu sunt cel ce are atata nevoie de tine. In bratele tale uit orice grija, uit de mine;
Ma cuprinde euforia, traiesc clipa, si tot ce-as vrea e ca acea clipa sa nu se mai termine.
Si indragostit fara cuvinte,asa ma las purtat de tine, iubire.
Si Doamne, cat de frumos este...