Necuvinte

Si o mie de cuvinte de ti-as spune acum despre dragoste,
Nimic nu va trece peste acele cuvinte nerostite.
Poate ... doar trandafirii ce ti i-am daruit, 
Uscati, ascunsi de atata timp de ochii tai,
Cersind parca o lacrima, o privire,
Chiar si cea mai mica atentie.

Astazi, primeste un trandafir pentru fiecare cuvant nespus,
Sentiment neimpartasit, imbratisare nedaruita,
Si pentru fiecare sarutare pe care am refuzat sa ti-o dau.
Caci printre atatea mii si mii de stele, eu te-am ales pe tine,
Sa fii a mea constelatie pe cer, spre vecie!
Si acum spune-mi, draga fata, cati trandafiri ti-am cules ?!
Iar poate, mai tarziu, intr-o zi, iti vei fi dat seama,
De cate ori ti-am spus "te iubesc", prin flori!

                  **** ****  ****

Culori

E intuneric, e liniste. Ma uit la ceas, si vad ora 12. E miez de noapte.
Pierdut in atatea ganduri cu noi doi, privesc fara a clipi prin fereastra,
Cu fruntea lipita de geam, raul cum curge incetisor,
Si printre atatea luminite, totul pare plin de mister in aceasta noapte.

Cu ochii larg deschisi, stau si visez, si iarasi murmur un "te iubesc",
In bataia vantului, sa-l ia de aici, sa-l duca departe, departe de mine;
Sa-l aduca in vis la tine, sa-ti sopteasca in timp ce dormi,
Mangaindu-ti fin ale tale urechiuse, cuvinte dulci de vara...

As vrea sa fiu acolo, macar sa mi te imaginez daca nu pot sa te privesc,
Sa te admir in timp ce dormi, si mintea sa-mi vibreze, cantand vocea ta in ea.
Te vad la pian, purtand a ta esarfa rosie la gat, o esarfa rosie ca sangele.
Inchid ochii, si ma las purtat de sunetul melodios al degetelelor tale,
Ce aluneca lin pe clape, dansand intr-o mangaiere placuta pe pian,
De parca acesta insusi  ar fi fost proiectat doar pentru degetelele tale. 

Totul pare perfect, cand insa clipesc, fara sa vreau,
Si facand ochii mari, ma trezesc din vis.
Privesc in jurul meu si incep sa zambesc,
Oftez scurt, realizand ca singurul lucru pe care-l vedeam in geam,
Era reflexia mea, si intunericul de afara. Ce-a fost acest vis ?!
O revelatie: ca-n viata mea, chiar si alb-negrul e plin de culori.

In Euforie

Si a fost prima seara a lunii mai, cand ne-am vazut intaia oara,
Tu m-ai topit fara sa vrei atunci, desi era destul de cald afara.
Atat de usor, dar atat de tare. Si atat de repede, dar ireversibil,
Asa m-ai cucerit tu, draga mea, intr-un timp record, ce-l credeam intangibil.

Si esti mereu de atunci in gandurile mele, iar atunci cand nu mai suport lipsa ta,
Imi doresc sa pot zbura, sa plutesc peste mari si tari, sa ajung la tine.
Ma vad ridicandu-ma usor spre cer, ca o pasare calatoare printre nori,
Fac luping printre ei, ating curcubeul, il sarut, si-l trimit la tine,
Sa dea culoare sufletului tau, asa cum tu-mi dai in fiecare zi din viata mea.

Si-ti scriu, doar tie, multe, multe randuri, atunci cand dorul devine chinuitor.
Pana cand pune stapanire pe mine, iar atunci incep a te visa, nebuneste.
Doar zambetul tau ucigator, si inima mi-o ia razna, batand in nestire,
Ascult-o, caci ea nu minte niciodata! Si ma simt ca un copil in bratele tale,
Atunci cand ma strangi la pieptul tau, incat ma faci mereu sa realizez ca de fapt
Eu sunt cel ce are atata nevoie de tine. In bratele tale uit orice grija, uit de mine;
Ma cuprinde euforia, traiesc clipa, si tot ce-as vrea e ca acea clipa sa nu se mai termine.
Si indragostit fara cuvinte,asa ma las purtat de tine, iubire.
Si Doamne, cat de frumos este...

Poem

Si iata-ma, din nou scriind despre tine, draga mea,
Asa cum sigur te asteptai sa citesti,
Ti-am mai spus ca mereu o voi face si ca nu ma voi opri vreodata,
Nu atata timp cat te am pe tine in viata mea!

Si as scrie mii si mii de versuri, pentru tine,
As scrie povesti, romane, carti intregi; toate, despre tine!
Si-n fiecare mi-as pune o parte din sufletul meu,
Ca tot ce-am scris despre tine sa ramana mereu viu...

Atat de viu precum gustul dulce-amarui al buzelor tale, iubito,
N-as putea trai nici macar o zi in plus fara sarutarile tale suave, 
Iar atunci cand esti departe, mereu mor de dorul lor;
Ca si buzele-mi crapate tanjesc atingerea alor tale.

Sunt clipe in care ma gandesc obsedant la tine - jumatatea mea,
Sunt zile in care te doresc din ce in ce mai mult...tot mai mult,
Si recunosc, imi lipsesti... si stiu ca spun asta a mia oara!
Insa daca nu ti-as mai spune, la cine mi-ar mai fi gandul si inima ?!

Sunt nopti in care dorm ca un prunc, visandu-te continuu,
Si alte nopti, agonizante... Cand nu pot dormi, de dorul tau.
Uneori, imi doresc sa mi te pot scoate din inima, pentru o clipa,
Doar sa te iau in brate si sa te sarut nebuneste,
Cat sa-mi mai stapanesc nitel ardoarea ce ti-o port,
Ca apoi tu sa mi te ascunzi inapoi, acolo unde stii ca ti-e locul...

Nici nu stii cat de mult astept sa te revad, dragostea mea,
Sa-ti simt din nou parfumul in aer, imbinat perfect cu mirosul pielii tale,
Sa ma topesti din nou cu un zambet, asa cum imi faci intotdeauna,
Si sa ne soptim cuvinte dulci la urechiuse, cum numai noi stim mai bine!

Oftez, muza mea, caci imi alergi prin minte zi si noapte, fara incetare,
Si nu-ti obosesc piciorusele niciodata! Spune-mi, ce ti-ai propus sa faci cu mine?!
Caci iubirea ta e singurul gand care ma face sa simt ca traiesc cu adevarat,
Si-mi doresc eternitatea doar pentru noi doi, sa ne putem iubi nebuneste, la nesfarsit!

Ochii tai

A trecut aproape o luna,
De cand n-am mai scris un vers.
Insa nu versurile imi lipsesc,
Si, de vrei sa stii, nici tu nu-mi lipsesti!
Desi nu esti doar o fata frumoasa, ca multe altele,
Caci daca erai, nu mai scriam pentru tine!

Voi recunoaste, tu ai ceva aparte,
De ai reusit sa ma duci atat de departe,
Ai creat din mine un izvor de iubire,
Si-n cateva clipe, m-ai scos din nestire.

Pe cat de mult pluteam si visam inainte,
Pe atat de limpede si clar mi-este acum in minte,
Ca m-am indragostit la propriu si la figurat
De ochii tai caprui, si-un zambet minunat.
 
Tu detii acel ceva ce foarte putine au,
Ceva ce-ar face orice inima, oricat de rece,
Oricat de neagra, sa se topeasca instantaneu,
Sub privirea ta superba, ca un curcubeu.
 
Cum as putea descrie cel mai bine ochii tai caprui?!
Sunt ochi ca ai nimanui, ce-ar putea fura inima oricui!
Cei mai superbi pe care mi-a fost dat sa-i vad.
E dincolo de orice incercare a mea, de a exprima in cuvinte,
Ca pana si versurile-mi palesc in fata frumusetii lor.

Dar daca altcineva va putea vreodata,
E invitatul meu sa o faca,
Caci ochii tai merita fiecare cuvintel,
Fiecare vers si fiecare strofa,
Pe care eu nu am stiut sa ti le scriu.

Acum o luna, cand te-am privit intaia oara,
As fi putut sta  neclintit, la nesfarsit,
Admirandu-ti ochii incandescenti.
Vrajit de stralucirea lor nemaivazuta,
Atat de puternica, ca nici reflexia-mi
Nu puteam s-o vad in ochii tai.
Dar tu, o singura data m-ai privit, Medusa mea,
Si pe loc, in stana de piatra m-am prefacut.

Au trecut cateva zile, cand te-am vazut a doua oara,
Si atunci am stiut ca trebuie sa scriu.
Caci acei ochi inimaginabil de frumosi,
De data asta, i-am privit doar cateva clipe,
Si-am vazut ascuns in ei un cer,
Infinit, bleumarin, si plin de stele,
Si atat de frumos... ca asta mi-a fost sfarsitul !

Asa m-am pierdut in ochii tai, dragoste.
Acum, inec toata iubirea mea in ei,
Iar pe tine, te-as ineca in ea!