Rasaritul

Ieri e doar o amintire,  astazi scriu istorie,
Iar maine ...sunt curios ce va mai fi ?!

Am fost atata timp fara tine,
Dar vremea trece oricum fara noi;
Precum culorile ies de la sine cu timpul;
Asa ne ducem si noi prin viata,
Sau usor se scurge viata din noi.

In fiecare zi sunt fara tine,
Si in fiecare zi, mi-e dor de tine.
Iar in fiecare noapte te visez mereu,
Doar pe tine!

Insa, la noapte voi face o exceptie.
E o noapte in care nu voi mai dormi,
Ci voi scrie despre tine, despre mine,
Si.....despre noi, fireste.

Ora patru spre dimineata,
Afara intuneric si racoare.

Da... intr-o noapte la fel ca aceasta,
Tarziu, in intuneric, am venit la tine.
Am sarit gardul, am intrat in curtea ta,
Am ajuns la geamul tau, ti-am batut in el.
Te-am speriat tare atunci, ce amintiri!

Dar te-ai linistit imediat cand m-ai vazut.
Te-am convins cu greu sa iesi din casuta.
Nu vroiai sa ii trezesti pe ai tai,
Asa ca in loc sa iesi pe usa,
Tu ai preferat sa sari pe geam.
Eu radeam de situatie, tu ma puneai sa te ajut,
Amandoi eram speriati, nu cumva sa fim vazuti!

Intr-un sfarsit, am reusit,  am plecat de acolo.
Ne-am dus la o plimbare pe malul marii,
Iti tot promiteam ca o sa-ti arat "ceva frumos".

Era intuneric inca, plaja era pustie,  marea linistita,
Era racoare, dareram amandoi, era o noapte de vis!
Ne tineam de mana,  pasind incet pe nisipul uscat,
Tu imi zambeai necontenit, eu ma faceam ca nu observ,
Te tachinam putin, dar tu ma citeai mult prea usor. 

Din loc in loc erau gramajoare de chaise longue-uri,
Asa ca am vrut sa iau unul pentru noi doi.
L-am dus aproape de mare,
Si acolo ne-am asezat amandoi pe el.

Tu te-ai ghemuit imediat, eu te-am cuprins in brate.
Racoarea nu se lasa deloc, dar eu eram deja racit,
Asa ca mi-am scos haina si ti-am pus-o tie pe umeri.
Mi-ai zis ca nu e nevoie. Fireste ca era nevoie!

Erai inghetata, stiai asta, scumpa de tine, insa
Nu vroiai sa ma vezi si pe mine la fe.
Ti-ai pus piciorusele peste ale mele,
Ti-ai sprijinit capsorul pe umarul meu.
Si eu mi l-am inclinat usor spre al tau,
Si imbratisati,  asa am stat, foarte mult timp.

Tu privind cerul si marea,
Eu privindu-te mai mult pe tine,
Si mangaindu-ti usor obrajii rosii din cand in cand.
Pana cand am atipit amandoi pentru scurt timp.

Spre dimineata, soarele nu mai avea rabdare.
Si nici eu, asa ca am inceput din nou sa-ti mangai chipul.
Priveam orizontul, ochii mei cautau rasaritul,
Asteptam acel moment perfect,
Si atunci s-a intamplat!

Cand soarele a dat sa iasa,  eu am dat sa te sarut.
Cat asteptasem clipa asta! Si cat de speciala a fost!
A ramas intiparita pentru totdeauna in sufletul meu.

Si cu fiecare secunda in care ne sarutam,
Soarele iesea din ce in ce mai mult,
Iar atunci cand razele lui  ne-au atins fetele,
Tu te-ai oprit pentru o clipa, eu nu intelegeam de ce.

Atunci mi-ai soptit intaia oara cele doua cuvinte,
Care imi rasuna si astazi in minte,
Aud si azi vocea ta vibrand in capul meu:
"Te iubesc.. te iubesc... te iubesc"

Doar cinci minute a tinut rasaritul,
Ddar si sarutul nostru la fel!
Insa nu-l condamn, stiu ca asta e pretul frumosului.
  
Cele mai frumoase cinci minute din viata mea ? Acelea au fost...
Fiindca le-am petrecut alaturi de tine, dragostea mea!

Invitatie la dans

Nici eu, nici tu, nici ea; nimeni n-a stiut cand a inceput,
Insa a fost si va ramane cel mai frumos lucru,
Care mi s-a intamplat vreodata, mie, si probabil si voua,
Acela, de a te indragosti iremediabil de cineva.

Totul incepe intr-o seara oarecare,
Oarecare ? Da, pentru ca nici unul dintre noi,
Nu avea dorinta de a se indragosti. 
Ne-am intalnit la un bal, unul grandios.
Toata lumea dansa, asa ca nu puteam sta deoparte!

Pe ea am vazut-o din prima secunda in care am pasit pe ring.
Cine ar fi putut sa nu o observe ?!
Trupul ei, chipul ei, finetea ei, imbracamintea ei,
Totul la ea! Avea acea stralucire, ce te fermeca, pur si simplu.
Te facea sa nu te poti opri din privit,
Te facea sa vrei sa fii in preajma ei,
Sa o admiri, sa o invarti, sa o atingi...
Dar te lasa fara cuvinte!

Pot spune ca am fost un erou, cum asa ?
Fiindca am rezistat , cam doua ore, tentatiei de a o invita la dans.
Da,si ce mai erou...radeam si eu de mine.
Temandu-ma de un simplu "nu", ca refuz.

Insa, intr-un sfarsit, cand totul parea pierdut, si seara era pe sfarsite,
Orchestra ne-a chemat din nou la dans,
Cu o frumoasa melodie de dragoste, una din preferatele mele...

Acest lucru mi-a dat curaj, curajul de care aveam atata nevoie.
Si uite asa, am pornit spre masa ei. Am privit-o pentru o clipa,
I-am intins mana frumos, i-am zambit,
Si pe ringul de dans am chemat-o!
Asta era momentul meu, si nu luam un "nu" drept raspuns.

Ajunsi acolo, am luat-o de mana,
Cu mana dreapta am cuprins-o de solduri,
Ea si-a asezat manuta pe spatele meu.
Si privindu-ne ochi in ochi,
Asa a inceput dansul, dansul nostru,
Dansul care avea sa schimbe totul!

Un dans pe care nu-l voi putea descrie in cuvinte,

Pe acel refren, acel ring si acele ritmuri,
In acea seara, am fost amandoi vrajiti.
Atat de vrajiti, ca atunci cand s-a terminat,
Nu mai vroiam sa ne mai dam drumul din brate.

In scurt timp, simteam cum sangele incepu sa-mi fiarba
Picioarele dansau fara mine, mainile-mi pluteau  pe corpul ei,
Iar corpul meu se misca de unul singur,
Pierdusem controlul ..incet, dar sigur,
In timp ce ochii...ochii o priveau numai pe ea!

Atingerile ei erau atat de fine,
Si se facuse atat de cald,
Doamne, ce bine era!
Piruetele erau ca un vartej;
Eram prins in mrejele dansului,
Fara nici o sansa de scapare.

Dar nici ca vroiam sa se mai termine!
Acolo, cu ea, dansand...
Acolo puteam sa-mi gasesc sfarsitul.
Acolo as fi vrut sa raman, pentru totdeauna!

Dar cum toate lucrurile frumoase dureaza putin,
Iar spre sfarsitul melodiei, imi parea rau,
Ca se termina totul atat de repede.
Si privindu-ne din nou ochi in ochi,
Imi dadeam seama ca nici ea. 

Atunci am apucat-o cu mana stanga de coapsa,
Si tinand-o ferm cu cealalta mana,
Am lasat-o pe spate, dintr-o miscare.
Ea s-a inclinat usor, tinandu-ma de gat,
Arcuindu-ma si pe mine o data cu ea.

Si stand deasupra ei, aplecati amandoi,
Am privit-o pentru o fractiune de secunda,
Caci ochii mi s-au inchis, iar in clipa urmatoare
Am sarutat-o fara sa-mi mai pese de nimic altceva!

In acel moment s-a terminat cantecul,
Ultimul cantec din acea seara,
Si ce mai seara, dar ce mai dans,
O seara de vis, un dans de neuitat!

Noi doi

Era o superba seara de mai,
Superba, pentru ca altfel nu as putea sa o descriu!
O seara care se anunta racoroasa,dar nu imi pasa,
Tinandu-ne de mana, paseam fara sa stim incotro,
Insa nu conta, caci eram prea vrajiti unul de celalalt.

Asa am ajuns sa ne asezam pe o bancuta,
Da, acea bancuta. Cum as putea sa o uit ?!
Bancuta noastra fermecata...
Invaluiti in aura lunii, cerul se lasa descoperit,
Aratandu-ne toate secretele lui, toate stelele lui,
Iar noi, noi il priveam fara sa clipim!

Admirand tacuti si cuprinsi de aceasta magie,
Am inceput a ne saruta, usor pe obraji.
Apoi te-am cuprins in bratele mele,
Ti-am atins obrazul cu palma stanga;
Si te-am luat de mana cu cealalta,
In timp ce buzele-mi alunecau usor spre ale tale,
Asa am inceput a ne saruta.

 Lasati dusi de val, ne-am sarutat minute bune,
 Luna ne privea pe nesimtite, soptindu-ne parca
Sa nu ne oprim, de parca as fi putut sa ma opresc,
Cand eram cuprins de atatea sentimente!

Usor, usor, racoarea incepu sa-si faca simtita prezenta,
Atunci ea incepu sa tremure, in bratele mele,
I-am zambit si  incet, i-am cuprins piciorusele dezvelite,
Le-am ridicat si le-am pus pe coapsele mele,
Apoi am inceput sa le mangai usor,
Sperand ca le voi putea incalzi, macar putin!

Ea continua sa ma sarute, eu continuam sa o strang,
Apoi am intors-o cu spatele catre mine,
Si stand cuprinsa in bratele mele,
II sarutam din cand in cand gatul,
Gadiland-o usor cu varful nasului.

Ea savura momentul cu ochii inchisi,
Parea ca toarce, precum o felina, insa fara zgomot.
Ii mai  deschidea din cand in cand,
Sa-mi mai arunce cate o privire dulce.

Staturam asa vrajiti sub cerul instelat,
Insa ceasul nu sta, niciodata!
Trecuse de mult de miezul noptii,
Dar eu nu vroiam sa mai plec acasa.
Putea sa fie si sfarsitul lumii,
Nu-mi pasa, atat timp cat eram cu ea!
As fi vrut sa ramanem acolo, inca putin;
Putin mai mult, poate... doar noi doi

Iti mai aduci aminte ?

Iti mai aduci aminte de el; stii tu,
De baiatul acela care te placea ?!

Sigur il stii, baiatul acela;
Care isi dorea mereu sa fie langa tine,
Mereu sa te stranga in bratele lui,
Mereu sa te tina de mana,
Sa-ti daruiasca trandafiri,
Sa-ti cuprinda chipul cu palmele,
Si sa-ti sarute buzele,
Ochii, fruntea si toate celelalte!

Si sa iti spuna cuvinte dulci,
Seara de seara, pana tarziu;
Iar tu sa-l mangai, privind stelele de pe cer,
In timp ce luna va veghea pe amandoi.
Iti mai aduci aminte de el ?!

Ii placea mereu sa-ti zambeasca,
Sa radeti impreuna, sa fiti fericiti,
Sa se joace cu tine, cu parul tau,
Sa nu te mai lase in pace,
Sa te tachineze, sa te enerveze,
Ba chiar sa te scoata din minti cateodata!

Si totusi, tot el sa fie baiatul acela,
Care sa-ti spuna mereu,
Ca timpul petrecut alaturi de tine
Nu va fi niciodata pierdut ! 

Cu fruntile lipite unul de celalalt,
Simtindu-va unul altuia bataile inimii,
Va priveati ochi in ochi.

Si respirand greu, inecati in atatea sentimente,
De o profunzime nemaintalnita,
Va iubeati in nestire.  Dar cui ii pasa ?!?
Erati fericiti, asta era tot ce conta!

Da... el, care nu se mai satura sa te priveasca,
Care nu se mai satura de tine, de chipul tau,
Ia spune-mi,  iti mai aduci aminte de mine ?!

Vei fi a mea !

Intr-o buna zi, vei fi a mea!
Nu stiu cand; nu stiu cum; nu stiu unde,
Dar o stiu,  stiu ca asa va fi.
Simt asta, pur si simplu o simt.
Voi gasi o cale, sa ajung la tine,  
Oricat de greu mi-ar fi!
Nu te las sa-mi scapi asa usor,
Poti fugi de mine, dragoste, fugi!
Cat te tin piciorusele, fugi !
Caci eu te voi astepta la linia de sosire,
La capatul lumii de va fi nevoie. 
Cu un buchet de flori in mana.
Si o dorinta inestimabila de a te saruta.
Pana atunci, voi 'cerca sa-mi astampar dorul,
Dar  e atat  de puternic, ca abia il tin in frau.
Insa reusesc sa-l potolesc, doar cand ma gandesc la tine.
Vor fi multe de facut, obstacole de trecut.
Fara tine, va fi aproape imposibil,
Dar gandul ca te voi revedea,  ma va tine in viata.
Si stiu vor fi multe drumuri in viata de parcurs,
Dar am sa fac asa incat, toate sa ma aduca la tine!
Pana atunci, pastrez o particica din tine cu mine,
Pentru ca ai fost, esti ... si vei ramane a mea!

Despre asumarea riscurilor..

          "Ai incredere in inima ta daca marea ia foc, traieste cu dragoste cand stelele merg inapoi". (E.E.Cummings) :) 

          Daca nu ati vazut filmul "Charlie St. Cloud" (anul 2010), vi-l recomand cu mare drag! Filmul este o dramă romantică a unui baiat care supravieţuieşte unui accident ce îl va face să vadă viaţa într-un mod cu totul special. În această poveste extrem de încărcată emoţional, Charlie St. Cloud (Zac Efron) se îmbarcă într-o călătorie romantică pe parcursul căreia va înfrunta realităţile sumbre de zi cu zi descoperind, în acelaşi timp, forţa iubirii.
          Un pasionat al sporturilor nautice, Charlie câştigă o bursă care îi promite un viitor frumos, departe de plicticosul său orăşel natal, insă visele sale sunt curmate brusc de o tragedie cumplită.

După ce fosta sa colegă de liceu, Tess (Amanda Crew), se întoarce acasă pe neaşteptate, Charlie îşi dă seama că trebuie să facă o alegere: să respecte promisiunea făcută cu patru ani în urmă, sau să-şi continue viaţa cu fata de care tocmai se îndrăgostise?  Găsind curajul să lase în urmă pentru totdeauna trecutul, Charlie descoperă că sufletul pe care merită cel mai mult să îl salveze este chiar sufletul lui.

          Este un film super si merita vazut! :)