Doua cuvinte, si sunt al tau pentru vecie!
Atat mai am sa-ti spun, in acest miez de noapte.
Mai am doar doua cuvinte ce-mi stau pe buze;
Cuvinte ce-au asteptat parca eternitatea ca sa fie spuse,
Si pentru asta, as vrea sa le cer mii de scuze.
Sunt cuvinte ce le-ai ghici cu usurinta,
Dar eu voi face tot ce-mi sta in putinta,
Sa ti le rostesc iubito, cu toata daruirea
Caci doar atunci cand iti intalnesc privirea,
Vor intr-una sa fie primele ce ies pe gura,
Acesta le e complotul, cel de mare anvergura.
Si tot se zbat sa-ti fie repetate mereu si mereu,
Pictate in culori in trup si suflet, invidiind si-un curcubeu!
**** *** ****
De vei dori a da vina pe cineva, te rog,
Nu da vina pe ele, caci le-am
simtit ca pe un drog,
Nu da vina pe gura, pentru cat de tacuta a fost,
Ca le-a pastrat atata timp doar pentru ea, fara rost.
Dar mai ales, sa nu indraznesti sa dai vina pe inima,
Caci ea a vrut dintotdeauna, sa ti le spuna prima!
Da vina pe mine, pentru toate acele nopti,
Nopti pline de sarutari, pline de pasiune,
De dragoste,si de nepretuita fericire;
In care as fi vrut sa-ti zic, sub privirile Lunii,
In care as fi vrut sa-ti zic, sub privirile Lunii,
Si a taciturnelor stele: cat esti de minunata;
Ca sunt complet, pe veci, si iremediabil,
Indragostit, de tine!
Post Scriptum
