Craciun Fericit !!!

In capusor imi rasuna versurile melodiei astea... asa ca vi le impartasesc si voua :)
Va urez Craciun Fericit tuturor, alaturi de familiile voastre si de cei dragi  !!


P.S. Am un mic truc pentru cei care trec pe aici. Daca aveti browser-ul Mozzila Firefox instalat, deschideti-l. Intrati pe google.ro si tastati asta: let it snow , apoi dati enter....si poate va incepe sa ninga!
Sarbatori Fericite!!!

Ea

Imbatat de atata dor de ea,
Am mai rupt o petala din trandafirul meu rosu,
Caci o ador atat de mult,
Incat si eu,si chiar si floarea se ofileste in lipsa ei.
"Ma iubeste" mi-am zis;
Si lasandu-mi inima sa-mi bata cu putere,
Am inceput sa o visez, iubindu-ma, la nesfarsit...
Si in timp ce savuram privelistea linistita a noptii...
Brusc, fara sa-mi dau seama,
Am mai rupt inca o petala din floare,
Si uite asa inevitabilul s-a produs...
"Nu te iubeste", parca imi soptea incet trandafirul,
Si atunci am aruncat privirea spre cerul instelat.
Am ramas mut cateva clipe, ingandurat..
M-am intristat putin, dar apoi m-am inveselit imediat,
Si tot cu gandul la ea am ramas...
Iar inima-mi batea si-mi tot batea in continuare,
La fel de puternic pentru ea...


"Vedeti voi, dragostea a fost si va fi mereu foarte complicata,
Insa daca nu ar fi asa, nu ar mai avea farmecul ei sublim...
Nu gandul ca ea ar putea iubi pe altcineva ma intristeaza,
Eu ii doresc toata fericirea din univers
Alaturi de cel care ii este ursit sa fie, pentru totdeauna..
Ce ma intristeaza, e simplul gand ca daca nu va fi fericita,
Daca voi si eu la fel de nefericit ca ea ?!...
Daca doar eu o pot face fericita, daca doar ea ma poate face fericit ?!
Dar,  daca ma iubeste si ea in secret, acestea toate ar fi intrebari inutile,
Si daca chiar ar fi jumatatea mea, ar putea cineva sa-mi spuna asta ?!
Nu vreau sub nici o forma sa-mi pierd sansa de a fi cu adevarat fericit,
La urma urmei, care dintre noi ar vrea ?! 
Daca e si o mica sansa la aceasta fericire, cu ea vreau sa o impart... "


Trezit din reveria mea, caci atipisem calumea sub lumina Lunii,
In chaise longue-ul meu foarte confortabil din balcon, cu gandul doar la ea...
Am privit buimac cum Dambovita isi lasa lin apa sa curga la vale,
Fiind vegheata de lumina superba a stelelor si a stalpilor de pe strada...
Atat de calma si atat de pura, incat, parca ruga timpul sa stea in loc,
Si vrajit de aceasta priveliste minunata,
Am realizat ca ajunsesem la ultima petala a trandafirului...
Am zambit  si n-am mai stat deloc pe ganduri;
"Deci ma iubeste", mi-am zis pur si simplu in timp ce o rupeam,
Si am lasat-o incet sa cada in rau, sa pluteasca exact asa cum o iubesc eu,
La nesfarsit, pana la capatul lumii, si dincolo de el...
Iar de maine, nu va mai fi doar o simpla ea... va fi a mea !

In amurg

M-am nascut in conditii neobisnuite
Asa incepe povestea vietii mele,
A vietii, caci pe tine te iubesc de-o viata, dragostea mea!
M-ai crede astazi, daca ti-as spune,
Ca m-am nascut indragostit de tine ?!
Si m-ai crede acum, daca ti-as mai spune,
Ca tu ai fost dintotdeauna visul meu ?!

Sa nu ma intrebi vreodata ce este dragostea,
Fiindca as scrie carti intregi despre tine, iubito,
Si tot nu as fi stare sa ajung la un raspuns!
Caci dragostea mea pentru tine nu are un final,
E fara de sfarsit... nu e doar o eternitate,
Nu poate fi cuprinsa intr-un singur cuvant!

Iti mai amintesti de prima aniversare a noastra ?!
In lumina lunii, te-am adus pe acel pod fantastic,
Ca din basm, ti-am aratat reflexia noastra,
Pe o superba apa, infinita, sa-ti aminteasca mereu,
Cum e dragostea mea pentru tine...

"Chiar de-i scurta, mult prea scurta viata mea,
Ti-as da ani din ea, in fiecare zi, doar tie,
Caci din prima clipa in care ne-am intalnit ,
Viata mea a stiut ca asta e sfarsitul ei,
Da, sfarsitul vietii pe care o stiam eu!"

Atat am apucat sa-ti spun, caci atunci m-ai strans la piept,
Si cand m-ai imbracat cu zambetul tau, am luat foc!
Si apoi m-ai sarutat, si eu m-am topit,
Si m-am pierdut in bratele tale, si-am uitat de mine...
"Ce bine e, ce bine e la pieptul tau",
Si ce bine era in amurg,
Dar amurgul era pe sfarsite...

O noapte de atunci, n-am mai putut dormi,
Ti-am privit , si iti privesc si astazi nestingherit poza,
In fiecare zi, ti-as darui toate florile din lume,
Ti-as aduce tot desertul la picioare, toate stelele la capatai,
As aduna toate oceanele intr-un lighean...
Pentru tine, as face orice, doar strange-ma din nou la pieptul tau!
Fa-ma sa uit iarasi de mine, si tot ce voi sti vreodata,
E iubirea mea, pentru tine...

Inima de foc

    A izbucnit intr-o fractiune de secunda,
    Cu atata brutalitate si atata ardoare...
    O forta inexplicabila in cuvinte,
    Izvorata dinlauntrul meu,
    O dorinta intens arzatoare ca pasarea Phoenix,
    Si arde pe zi ce trece tot mai tare, si mai tare,
    E acel sentiment ciudat, dar incontrolabil,
    Cand oriunde as fi, orice as face,
    Mintea si inima iti apartin in fiecare clipa...
    Iar viata este ca o inchisoare, cand tu nu esti prin preajma,
    Asa as descrie ce simt pentru tine!

    Sunt indragostit, sunt atat de indragostit,
    Sunt pe jar cand te apropii de mine,
    Iau foc pe loc cand ma privesti,
    Si ard de fiecare data mai puternic atunci cand ma atingi,
    Ma sting doar atunci cand ma saruti,
    Si ma fac scrum cand ma imbratisezi...
    Dar ma aprind din nou, si iar ard,
    Si ard precum soarele...cand imi daruiesti iubirea ta!
   
    Ooh, dulcea mea Noiembrie, ti-as da-o tie pe toata,
    Numai sa-mi spui daca si tu simti la fel...   
    Vreau sa tip de bucurie, vreau sa dansez de fericire,
    Vreau sa te simt aproape, sa te vad mereu langa mine,
    Vreau sa te ating de placere in fecare secunda care trece,
    Lasa-ma pe mine sa fiu cel de care ai nevoie,
    Pentru ca tu esti tot ce simt, aici in mijloc..   
    Si orice zi pentru mine, ar fi o zi de Noiembrie,
    Sa fie a ta, iar tu sa-mi spui din nou cat ma iubesti,
    O alta zi in care vom fi doar noi, doi nebuni indragostiti...

    Iti scriu mereu randuri peste randuri,
    Si nu pentru ca nu-ti pot spune in cuvinte ce simt,
    Ci pentru ca m-as topi, precum un cub gheata uitat in soare,
    Daca m-ai asculta spunandu-ti in fata toate lucrurile astea..
    Insa voi scrie mereu aici, unde stiu ca nu poti citi,
    Si curand, iubirea mea, curand, iti voi arata totul,
    Caci inima-mi e de foc, atunci cand imi spui "bubule"!

Iubirea

Tu Iubire, dansatoare murdara ce esti,
M-ai ademenit, m-ai sedus.. m-ai cucerit doar din priviri,
Si m-ai facut sa ma indragostesc cu atata ardoare de tine..
Cum nu putea nimeni niciodata sa o faca mai bine! 
Daca as putea numara de fiecare data cand ma gandesc la tine,
As numara fiecare secunda, fiecare ora, fiecare zi...
Acel unic dans al dragostei, acele piruete interminabile,
Acele buze otravitoare, ce o singura data le-am sarutat...
Iar ale tale brate, care doar o data m-au cuprins,
Au fost doar ca sa ma faci al tau pe veci..
Si asta ai si facut... pe loc m-ai vrajit, si ti-am cazut in plasa,
Acea plasa din care nu mai exista scapare.. Dragostea.
Si orice voi face din acest moment, 
De langa tine nu voi mai pleca nicicand...
Tu esti acea fiara pe care nimeni nu o poate imblanzi,
Dar care poate imblanzi orice suflet...
Esti acea iluzie plina de sentimente dulci,
Toate de oferit altora, doar tie nu-ti oferi nici unul ..
Eu sunt doar un pion pe tabla ta de sah...
Unul din multi altii, toti la fel de nesemnificativi.
Ma vei folosi la schimb... si apoi ma vei arunca de pe tabla,
Asa cum ai facut si cu ceilalti pioni.,
Si ma vei fi uitat de azi...
Dar eu tot te voi iubi si maine...si poimaine...
Cat mi-as dori sa ma fi putut si tu iubi, asa cum te-am iubit eu...
Si cat te voi mai iubi...

Bye bye again

Am fost in weekend pe acasa, 

Imi era dor de familie, de toti prietenii mei, de oras,

Imi era dor de absolut tot, insa aceste 2 zile au trecut ca vantul...

Si acum iarasi am luat trenul spre Bucuresti..

 

Cu tine, pentru totdeauna...

Citeste-ma! Citeste-ma de vrei sa ma intelegi,
Citeste-ma doar daca ma iubesti,
Citeste-ma doar daca ma doresti,
Citeste-ma din pasiune, citeste-ma de dor,
Doar citeste-ma! Caci aici vorbesc prin sentimente,
Aici iti scriu tot ceea ce nu-ti pot spune in cuvinte.

Ard de dorul tau, ard de nerabdare sa te vad.
In fiecare zi in care tu nu esti langa mine,
Ma sting incet precum o lumanare uitata aprinsa,
Caci o zi fara tine e ca un curcubeu fara culori!

Suport sa fiu departe de casa, departe de familie,
Suport sa fiu departe de toti cei dragi mie...
Dar nu departe de ochii tai, departe de zambetul tau,
Nu trece nici macar o secunda fara sa ma gandesc la ei!

Nu vreau niciodata sa mai fiu atat de departe de tine;
Nu intelegi, visul meu ai fost dintotdeauna tu!
Pentru tine as renunta cu drag oricand la orice,
Si promit ca de acum te voi tine mai aproape de mine ca niciodata,
Caci tu esti unicul meu Rai.

Astazi voi face o calatorie in cel mai frumos loc de pe pamant.
Si iti voi aduce de acolo cel mai frumos buchet de flori pe care l-ai vazut,
Caci trandafirii obisnuiti s-ar topi pe loc, o data cu mine, in prezenta ta, iubito.
Voi lua ultimul tren inainte de miezul noptii, doar ca sa pot sa te visez pe drum...

Iar apoi tarziu in noapte , iti voi face o surpriza! Mi-e atat de dor de tine,
Mai dor decat soarele ar putea arde vreodata,
Mai dor decat cuvintele ar putea sa-ti sopteasca vreodata,
Am sa vin la tine tocmai atunci cand te vei astepta mai putin!

Si in timp ce vei dormi, iti voi aseza buchetul de trandafiri langa capsor,
Ca sa visezi frumos, savurand mireasma lor.
Am sa-ti sarut suav fruntea delicata...
Si apoi ma voi duce spre fereastra,
Sa pot admira in toata splendoara ei,
Cum razele Lunii iti vor lumina usor trupul dezvelit.
Dand acea aura superba care iti trezeste toate simturile,
Si ar face pana si cea mai rece inima sa se topeasca pe loc!

Cat de frumoasa esti! Si, daca m-ai iubi asa cum te iubesc eu,
M-as ruga nebuneste doar ca noi doi sa sfarsim impreuna...
Voi fi acolo langa fereastra, pana cand te vei trezi.
Caci eu te iubesc chiar si atunci cand ingerii dorm,
Si nu voi mai pleca niciodata de langa tine, Raiul meu! 
Voi adormi la fereastra, visand dansul iubirii noastre,
Si orice va fi, striga cu mine: Dragostea nu moare!

A mea pentru o zi

Daca ai fi a mea pentru o zi ?!
Intotdeauna imi pun intrebarea asta,
Ori de cate ori am ocazia sa te intalnesc,
Insa niciodata nu stiu sa raspund la ea...

Daca ai fi a mea pentru o zi...
Ar fi cea mai minunata zi din viata mea!
As incepe-o prin ati privi chipul superb,
Te-as admira, incet si indelung, pana cand timpul s-ar opri...
Ti-as impleti parul castaniu in mii si mii de suvite,
Apoi ti le-as da pe toate pe dupa urechiuse.
Si as fura un trandafir rosu din gradina,
Doar ca sa ti-l prind in par....sa-ti sarut fruntea,
Apoi ti-as face o poza;
Iar poza, as pune-o in rama langa perna mea,
Sa-mi fii aproape de capatai mereu!

Daca ai fi a mea pentru o zi,
Ar fi o zi petrecuta intr-un colt de rai!
Ti-as arata rasaritul, ti-as arata marea...
Te-as lua la dans pe plaja, pe cantecul valurilor...
Si ti-as da o sarutare, cum nu voi fi sarutat pe nimeni vreodata!
Sa-mi stingi pofta nebuneasca a gustului buzelor tale...
Macar pentru o clipa!

Daca ai fi a mea pentru o zi,
Ar fi sfarsitul vietii pe care o stiu eu...
Ti-as arata apusul, ti-as arata lacul..
Te-as plimba seara tarziu cu barca prin Cismigiu.
Ti-as arata stelele, ti-as arata Persidele..
Ti-as darui un inel cu inima mea pe el,
Sa-l porti, ca sa fie a ta mereu...
Si in linistea noptii, sub clar de Luna,
Te-as saruta de "noapte buna"!

Si daca ai fi a mea,
Te-as iubi o viata intr-o zi...

Inima mea

Shhhh !!! Taci si aculta...
Doar asculta! ...cum bate...
O auzi ? Imi poti auzi bataile inimii ?
Nu ?! Te rog mai incearca !!
Nici acum ?! atunci chiar imi pare rau... dar nu esti tu aleasa inimii!
Insa... daca reusesti sa o auzi ...sa stii ca iti apartine!
Si daca intr-adevar ii poti simti bataile, atunci tu esti jumatatea mea.
Spune-mi, imi vei da inima ta ?! Nu vreau decat sa o iubesc la nebunie...
Sa o protejez si sa o umplu de fericire!
Si in schimb iti voi da inima mea, poti sa faci ce vrei cu ea...
Accepta orice, fara exceptii!  Nu are decat o simpla conditie:
Daca o iei, va fi a ta pentru totdeauna!
Fara nici un alt "dar" ..  Nu intelegi, nu-i asa ?!
Iubire,  inima mea este inaripata...
Asa ca ori de cate ori vei incerca sa scapi de ea,
Prin orice mijloc posibil si imposibil,
Ea va zbura mereu si mereu inapoi..
Numai si numai la tine....
Asta e singura regula pe care o stie inima mea,
Sa fie a ta...
Ce spui, imi accepti inima ?!
Soarbe o picatura din dragostea ce ti-o poarta...
Daca ar putea, ar vrea sa se inece cu inima ta, in iubirea lor...
Adevarul e, ca dragostea mea.... esti tu!
Iar inima mea,  mereu va fi a ta...

P.S. Origami facut de mine...poza e facuta de altcineva :)) 

Dragostea mea...

Daca intr-o buna zi, uite, chiar azi,

Ar fi sa-ti descriu in cuvinte toata dragostea mea pentru tine,

Sa stii, iubito, ca nu mi-ar ajunge o singura viata ...

Iar de-ar fi sa am mai multe vieti, tot nu ar fi indeajuns;

Caci se vor fi terminat cuvintele, dar descrierea mea... niciodata!

Dar...si de-ar fi sa o termin, vreodata,

Voi avea nevoie de o eternitate ca sa ti-o pot citi in intregime...

Daca toti spun ca dragostea nu se explica, ci se traieste,

Ei bine, eu fac o singura exceptie, pentru tine!

Doar asculta-ma...pentru ca in fiecare zi imi daruiesti iubirea ta,

Cum numai tu stii mai bine... si fara sa ceri nimic in schimb,

Ma lasi sa-mi scald sufletul in ea... si crede-ma cand iti spun,

Ca nici macar marea albastra nu se poate compara cu tine!

Pentru asta, numai eu stiu cat de recunoscator iti sunt,

De aceea inima mea ti-a apartinut dintotdeauna...  si iti va apartine mereu!

Cum as putea mai bine sa iti explic cat de speciala esti pentru mine...

Sa-ti spun ca viata mea are sens doar langa tine ?!

Sa-ti spun ca as renunta la orice pentru tine ?!

Sa-ti spun ca voi fi mereu al tau ?!

Sa-ti spun ca esti tot ce-mi doresc, ca tu...esti tot ce am nevoie?!

Sigur ca da,  toate sunt adevarate..... insa dragostea mea inseamna mai mult decat atat.

In lumea mea, exista un soare unic... cred ca ti-ai dat seama, ca acel soare esti tu!

Iar soarele de pe cer nu e doar o stea,

E steaua mea pe care intr-o buna zi as vrea sa o fur de pe cer,

Si sa ti-o prind in par, daca as putea,

Sa iti lumineze viata, asa cum tu mi-o luminezi pe a mea, soarele meu!

Nu intelegi ce incerc sa iti spun ?!

Vreau doar sa stii cat de mult m-ai vrajit....

Cat de mult m-ai atins, cat de mult m-ai schimbat,

Si cat de norocos sunt ca te am pe tine in viata mea...

Dar si astea sunt sigur ca le stii.... insa iata ceva ce nu ti-am mai spus vreodata:

Totul incepe cu o inima care bate nebuneste pentru tine,

Apoi o imbratisare, o sarutare ...un sincer "Te Iubesc"... si cate si mai cate,

Acum inmulteste asa cu infinitul ....si du asta pentru totdeauna spre eternitate,

Si de abia poti vedea o mica particica din dragostea ce o port pentru tine!

Poveste

14.01.2006. Eram  clasa a 7-a cand d-na prof. de romana ne-a dictat povestea asta. Mi-a fost atat de draga, incat am rupt cele doua pagini din vechiul caiet, le pastrez si acum sus, intr-un raft deasupra patului. Probabil multi o stiti,  iar in caz ca nu, va las sa o savurati. Mesajul povestii, este cat se poate de clar!

Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea... si ca toti ceilalti, Iubirea. Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde, si isi pregatira navele de plecare. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise:
- Bogatie, ma poti lua cu tine?
- Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine!
Iubirea atunci se hotari sa ceara ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
- Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
- Nu te pot lua Iubire...raspunse Orgoliul, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava!
Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa ea:
- Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine.
- Oh, Iubire raspunse Tristetea, sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura.
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu o auzi ca o striga.
Dintr-o data o voce spune:
- Vino Iubire, te iau cu mine.
Era un batran cel care vorbise.
Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira pe tarm, batranul pleca. Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea:
- Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
- Era Timpul, raspunse Cunoasterea.
- Timpul? se intreba Iubirea, dar de ce Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata!

Declaratie

Sunt nebun, atat de nebun dupa tine...
Te visez si zi si noapte, te vad peste tot!
Imaginea ta ma urmareste pretutindeni.
Ma topesc mereu cand te privesc,
Si ma imbat intr-una cu parfumul tau.
Cand te sarut mi se inmoaie genunchii,
Inima imi bate ciudat in prezenta ta,
Si bate mai repede....si mai repede...
Parca vrea sa-mi iasa din piept.
Si crede-ma ca as scoate-o...
Daca as putea, ti-as darui-o tie pe toata!
Sa o protejezi si sa o iubesti cu toata fiinta ta.
Gura mi se usuca complet cand iti vorbeste,
Si nu, nu cere apa... cere doar sarutul buzelor tale,
Caci doar tu poti sa-mi stingi aceasta sete!
Iar in ochii tai, si in zambetul tau, e toata fericirea mea!
Fiecare poza cu tine as vreau sa o am si eu,
Sa le lipesc pe toate pe tavan si pe peretii dormitorului meu.
Doar sa fiu sigur ca vei fi tu pentru totdeauna:
Ultimul meu gand seara, singurul meu gand noaptea,
Si primul gand pe care il voi avea in fiecare dimineata!
Caci in timpul zilei, orice as face,oriunde m-as duce,
Nimic nu-mi poate lua gandul de la tine, jumatatea mea,
Caci poza ta e vesnic in buzunarul meu stang interior,
Aproape de inima mea, acolo unde esti si tu,
Inchisa pentru totdeauna... inima mea,
Te voi iubi mereu... mult, mai mult,
Decat cuvintele vor putea spune vreodata!

                 **** *** ****

Sarutul

Niciodata sa nu spui niciodata!
Experienta ne-a invatat pe toti asta.
Dragostea a fost si va fi mereu complicata,
Norocul nostru este ca nu prea trebuie sa o intelegem,
Ci mult mai mult sa o traim!

Nu stiu cum sa incep si nici cum sa termin;
Tot ce mi-am dorit vreodata, a fost un singur lucru:
Sa fim noi doi... pentru o eternitate!

N-am crezut vreodata ca viata in doi va fi asa frumoasa,
Asta pana cand te-am intalnit pe tine, draga mea...
Ne vedeam in fiecare zi, pe straduta noastra secreta.
La inceput o simpla straduta, ca oricare alta,
Insa pe care doar noi doi o stiam!  Da, acea straduta speciala,
Unde petreceam ore in sir stand imbratisati,
Acolo timpul trecea fara sa realizam si fara sa ne pese,
Eu pe asfalt, tu pe trotuar, ca sa fim la acelasi nivel.

Iti mai aduci aminte, nu ? Ne intalneam zilnic in acel loc,
Ne sarutam mereu, ne imbratisam, ne spuneam cuvinte dulci,
Vorbeam, radeam, ne gadilam, ne jucam...
Doar tu si eu... asta conta!
Nu am sa uit vreodata prima zi petrecuta acolo,
Stateam de vorba cand ne-a prins ploaia.

O ploaia subtire de vara, dar frumoasa, din cale-afara!
Si ne-am hotarat sa ramanem imbratisati in ploaie.
Ne-am sarutat in timp ce stropii de apa ne udau sarutul.
Ne-am imbratisat si am alergat prin ploaia ca niste copii.

Cel mai frumos lucru care mi-a fost dat sa vad in toata viata mea...
A fost chipul tau umed sub roua superba care nu se mai oprea.
Si acum tanjesc dupa acel chip, ori de cate ori vad o ploaie...
Ma indragostesc mereu de trecut.. cum as putea sa-i rezist ?!

Cand atata timp am crezut ca tu esti jumatatea mea,
Dar oamenii nu sunt decat marionete, in fata timpului.
In acea zi, noi doi am stat imbratisati pana tarziu,
Si ploua, si ploua, si nu se mai termina...
Nu.... noi nu  vroiam sa se mai termine!

Inainte sa plecam, m-ai sarutat suav pe obraz.
Rostindu-mi domol, acel dulce "sa ma visezi";
Nu stiam cat de mult avea sa insemne acel sarut.

Ajuns tarziu in noapte acasa, m-am dus direct la culcare,
Am dormit neintors, visandu-te pe tine intr-una!
A doua zi m-am trezit buimac, m-am dus sa ma spal,
Cand m-am uit mai atent in oglinda, am inceput sa zambesc;

Aveam  pe obrazul drept o urma a sarutului ei, facuta de ruj,
Nu vroiam sa ma mai spal pe fata, niciodata!
Din teama de a nu-i strivi sarutul.
Acum,  imi doresc altceva de la viata;

Noi doi... si ale tale buze moi !

Rasaritul

Ieri e doar o amintire,  astazi scriu istorie,
Iar maine ...sunt curios ce va mai fi ?!

Am fost atata timp fara tine,
Dar vremea trece oricum fara noi;
Precum culorile ies de la sine cu timpul;
Asa ne ducem si noi prin viata,
Sau usor se scurge viata din noi.

In fiecare zi sunt fara tine,
Si in fiecare zi, mi-e dor de tine.
Iar in fiecare noapte te visez mereu,
Doar pe tine!

Insa, la noapte voi face o exceptie.
E o noapte in care nu voi mai dormi,
Ci voi scrie despre tine, despre mine,
Si.....despre noi, fireste.

Ora patru spre dimineata,
Afara intuneric si racoare.

Da... intr-o noapte la fel ca aceasta,
Tarziu, in intuneric, am venit la tine.
Am sarit gardul, am intrat in curtea ta,
Am ajuns la geamul tau, ti-am batut in el.
Te-am speriat tare atunci, ce amintiri!

Dar te-ai linistit imediat cand m-ai vazut.
Te-am convins cu greu sa iesi din casuta.
Nu vroiai sa ii trezesti pe ai tai,
Asa ca in loc sa iesi pe usa,
Tu ai preferat sa sari pe geam.
Eu radeam de situatie, tu ma puneai sa te ajut,
Amandoi eram speriati, nu cumva sa fim vazuti!

Intr-un sfarsit, am reusit,  am plecat de acolo.
Ne-am dus la o plimbare pe malul marii,
Iti tot promiteam ca o sa-ti arat "ceva frumos".

Era intuneric inca, plaja era pustie,  marea linistita,
Era racoare, dareram amandoi, era o noapte de vis!
Ne tineam de mana,  pasind incet pe nisipul uscat,
Tu imi zambeai necontenit, eu ma faceam ca nu observ,
Te tachinam putin, dar tu ma citeai mult prea usor. 

Din loc in loc erau gramajoare de chaise longue-uri,
Asa ca am vrut sa iau unul pentru noi doi.
L-am dus aproape de mare,
Si acolo ne-am asezat amandoi pe el.

Tu te-ai ghemuit imediat, eu te-am cuprins in brate.
Racoarea nu se lasa deloc, dar eu eram deja racit,
Asa ca mi-am scos haina si ti-am pus-o tie pe umeri.
Mi-ai zis ca nu e nevoie. Fireste ca era nevoie!

Erai inghetata, stiai asta, scumpa de tine, insa
Nu vroiai sa ma vezi si pe mine la fe.
Ti-ai pus piciorusele peste ale mele,
Ti-ai sprijinit capsorul pe umarul meu.
Si eu mi l-am inclinat usor spre al tau,
Si imbratisati,  asa am stat, foarte mult timp.

Tu privind cerul si marea,
Eu privindu-te mai mult pe tine,
Si mangaindu-ti usor obrajii rosii din cand in cand.
Pana cand am atipit amandoi pentru scurt timp.

Spre dimineata, soarele nu mai avea rabdare.
Si nici eu, asa ca am inceput din nou sa-ti mangai chipul.
Priveam orizontul, ochii mei cautau rasaritul,
Asteptam acel moment perfect,
Si atunci s-a intamplat!

Cand soarele a dat sa iasa,  eu am dat sa te sarut.
Cat asteptasem clipa asta! Si cat de speciala a fost!
A ramas intiparita pentru totdeauna in sufletul meu.

Si cu fiecare secunda in care ne sarutam,
Soarele iesea din ce in ce mai mult,
Iar atunci cand razele lui  ne-au atins fetele,
Tu te-ai oprit pentru o clipa, eu nu intelegeam de ce.

Atunci mi-ai soptit intaia oara cele doua cuvinte,
Care imi rasuna si astazi in minte,
Aud si azi vocea ta vibrand in capul meu:
"Te iubesc.. te iubesc... te iubesc"

Doar cinci minute a tinut rasaritul,
Ddar si sarutul nostru la fel!
Insa nu-l condamn, stiu ca asta e pretul frumosului.
  
Cele mai frumoase cinci minute din viata mea ? Acelea au fost...
Fiindca le-am petrecut alaturi de tine, dragostea mea!

Invitatie la dans

Nici eu, nici tu, nici ea; nimeni n-a stiut cand a inceput,
Insa a fost si va ramane cel mai frumos lucru,
Care mi s-a intamplat vreodata, mie, si probabil si voua,
Acela, de a te indragosti iremediabil de cineva.

Totul incepe intr-o seara oarecare,
Oarecare ? Da, pentru ca nici unul dintre noi,
Nu avea dorinta de a se indragosti. 
Ne-am intalnit la un bal, unul grandios.
Toata lumea dansa, asa ca nu puteam sta deoparte!

Pe ea am vazut-o din prima secunda in care am pasit pe ring.
Cine ar fi putut sa nu o observe ?!
Trupul ei, chipul ei, finetea ei, imbracamintea ei,
Totul la ea! Avea acea stralucire, ce te fermeca, pur si simplu.
Te facea sa nu te poti opri din privit,
Te facea sa vrei sa fii in preajma ei,
Sa o admiri, sa o invarti, sa o atingi...
Dar te lasa fara cuvinte!

Pot spune ca am fost un erou, cum asa ?
Fiindca am rezistat , cam doua ore, tentatiei de a o invita la dans.
Da,si ce mai erou...radeam si eu de mine.
Temandu-ma de un simplu "nu", ca refuz.

Insa, intr-un sfarsit, cand totul parea pierdut, si seara era pe sfarsite,
Orchestra ne-a chemat din nou la dans,
Cu o frumoasa melodie de dragoste, una din preferatele mele...

Acest lucru mi-a dat curaj, curajul de care aveam atata nevoie.
Si uite asa, am pornit spre masa ei. Am privit-o pentru o clipa,
I-am intins mana frumos, i-am zambit,
Si pe ringul de dans am chemat-o!
Asta era momentul meu, si nu luam un "nu" drept raspuns.

Ajunsi acolo, am luat-o de mana,
Cu mana dreapta am cuprins-o de solduri,
Ea si-a asezat manuta pe spatele meu.
Si privindu-ne ochi in ochi,
Asa a inceput dansul, dansul nostru,
Dansul care avea sa schimbe totul!

Un dans pe care nu-l voi putea descrie in cuvinte,

Pe acel refren, acel ring si acele ritmuri,
In acea seara, am fost amandoi vrajiti.
Atat de vrajiti, ca atunci cand s-a terminat,
Nu mai vroiam sa ne mai dam drumul din brate.

In scurt timp, simteam cum sangele incepu sa-mi fiarba
Picioarele dansau fara mine, mainile-mi pluteau  pe corpul ei,
Iar corpul meu se misca de unul singur,
Pierdusem controlul ..incet, dar sigur,
In timp ce ochii...ochii o priveau numai pe ea!

Atingerile ei erau atat de fine,
Si se facuse atat de cald,
Doamne, ce bine era!
Piruetele erau ca un vartej;
Eram prins in mrejele dansului,
Fara nici o sansa de scapare.

Dar nici ca vroiam sa se mai termine!
Acolo, cu ea, dansand...
Acolo puteam sa-mi gasesc sfarsitul.
Acolo as fi vrut sa raman, pentru totdeauna!

Dar cum toate lucrurile frumoase dureaza putin,
Iar spre sfarsitul melodiei, imi parea rau,
Ca se termina totul atat de repede.
Si privindu-ne din nou ochi in ochi,
Imi dadeam seama ca nici ea. 

Atunci am apucat-o cu mana stanga de coapsa,
Si tinand-o ferm cu cealalta mana,
Am lasat-o pe spate, dintr-o miscare.
Ea s-a inclinat usor, tinandu-ma de gat,
Arcuindu-ma si pe mine o data cu ea.

Si stand deasupra ei, aplecati amandoi,
Am privit-o pentru o fractiune de secunda,
Caci ochii mi s-au inchis, iar in clipa urmatoare
Am sarutat-o fara sa-mi mai pese de nimic altceva!

In acel moment s-a terminat cantecul,
Ultimul cantec din acea seara,
Si ce mai seara, dar ce mai dans,
O seara de vis, un dans de neuitat!

Noi doi

Era o superba seara de mai,
Superba, pentru ca altfel nu as putea sa o descriu!
O seara care se anunta racoroasa,dar nu imi pasa,
Tinandu-ne de mana, paseam fara sa stim incotro,
Insa nu conta, caci eram prea vrajiti unul de celalalt.

Asa am ajuns sa ne asezam pe o bancuta,
Da, acea bancuta. Cum as putea sa o uit ?!
Bancuta noastra fermecata...
Invaluiti in aura lunii, cerul se lasa descoperit,
Aratandu-ne toate secretele lui, toate stelele lui,
Iar noi, noi il priveam fara sa clipim!

Admirand tacuti si cuprinsi de aceasta magie,
Am inceput a ne saruta, usor pe obraji.
Apoi te-am cuprins in bratele mele,
Ti-am atins obrazul cu palma stanga;
Si te-am luat de mana cu cealalta,
In timp ce buzele-mi alunecau usor spre ale tale,
Asa am inceput a ne saruta.

 Lasati dusi de val, ne-am sarutat minute bune,
 Luna ne privea pe nesimtite, soptindu-ne parca
Sa nu ne oprim, de parca as fi putut sa ma opresc,
Cand eram cuprins de atatea sentimente!

Usor, usor, racoarea incepu sa-si faca simtita prezenta,
Atunci ea incepu sa tremure, in bratele mele,
I-am zambit si  incet, i-am cuprins piciorusele dezvelite,
Le-am ridicat si le-am pus pe coapsele mele,
Apoi am inceput sa le mangai usor,
Sperand ca le voi putea incalzi, macar putin!

Ea continua sa ma sarute, eu continuam sa o strang,
Apoi am intors-o cu spatele catre mine,
Si stand cuprinsa in bratele mele,
II sarutam din cand in cand gatul,
Gadiland-o usor cu varful nasului.

Ea savura momentul cu ochii inchisi,
Parea ca toarce, precum o felina, insa fara zgomot.
Ii mai  deschidea din cand in cand,
Sa-mi mai arunce cate o privire dulce.

Staturam asa vrajiti sub cerul instelat,
Insa ceasul nu sta, niciodata!
Trecuse de mult de miezul noptii,
Dar eu nu vroiam sa mai plec acasa.
Putea sa fie si sfarsitul lumii,
Nu-mi pasa, atat timp cat eram cu ea!
As fi vrut sa ramanem acolo, inca putin;
Putin mai mult, poate... doar noi doi

Iti mai aduci aminte ?

Iti mai aduci aminte de el; stii tu,
De baiatul acela care te placea ?!

Sigur il stii, baiatul acela;
Care isi dorea mereu sa fie langa tine,
Mereu sa te stranga in bratele lui,
Mereu sa te tina de mana,
Sa-ti daruiasca trandafiri,
Sa-ti cuprinda chipul cu palmele,
Si sa-ti sarute buzele,
Ochii, fruntea si toate celelalte!

Si sa iti spuna cuvinte dulci,
Seara de seara, pana tarziu;
Iar tu sa-l mangai, privind stelele de pe cer,
In timp ce luna va veghea pe amandoi.
Iti mai aduci aminte de el ?!

Ii placea mereu sa-ti zambeasca,
Sa radeti impreuna, sa fiti fericiti,
Sa se joace cu tine, cu parul tau,
Sa nu te mai lase in pace,
Sa te tachineze, sa te enerveze,
Ba chiar sa te scoata din minti cateodata!

Si totusi, tot el sa fie baiatul acela,
Care sa-ti spuna mereu,
Ca timpul petrecut alaturi de tine
Nu va fi niciodata pierdut ! 

Cu fruntile lipite unul de celalalt,
Simtindu-va unul altuia bataile inimii,
Va priveati ochi in ochi.

Si respirand greu, inecati in atatea sentimente,
De o profunzime nemaintalnita,
Va iubeati in nestire.  Dar cui ii pasa ?!?
Erati fericiti, asta era tot ce conta!

Da... el, care nu se mai satura sa te priveasca,
Care nu se mai satura de tine, de chipul tau,
Ia spune-mi,  iti mai aduci aminte de mine ?!

Vei fi a mea !

Intr-o buna zi, vei fi a mea!
Nu stiu cand; nu stiu cum; nu stiu unde,
Dar o stiu,  stiu ca asa va fi.
Simt asta, pur si simplu o simt.
Voi gasi o cale, sa ajung la tine,  
Oricat de greu mi-ar fi!
Nu te las sa-mi scapi asa usor,
Poti fugi de mine, dragoste, fugi!
Cat te tin piciorusele, fugi !
Caci eu te voi astepta la linia de sosire,
La capatul lumii de va fi nevoie. 
Cu un buchet de flori in mana.
Si o dorinta inestimabila de a te saruta.
Pana atunci, voi 'cerca sa-mi astampar dorul,
Dar  e atat  de puternic, ca abia il tin in frau.
Insa reusesc sa-l potolesc, doar cand ma gandesc la tine.
Vor fi multe de facut, obstacole de trecut.
Fara tine, va fi aproape imposibil,
Dar gandul ca te voi revedea,  ma va tine in viata.
Si stiu vor fi multe drumuri in viata de parcurs,
Dar am sa fac asa incat, toate sa ma aduca la tine!
Pana atunci, pastrez o particica din tine cu mine,
Pentru ca ai fost, esti ... si vei ramane a mea!

Despre asumarea riscurilor..

          "Ai incredere in inima ta daca marea ia foc, traieste cu dragoste cand stelele merg inapoi". (E.E.Cummings) :) 

          Daca nu ati vazut filmul "Charlie St. Cloud" (anul 2010), vi-l recomand cu mare drag! Filmul este o dramă romantică a unui baiat care supravieţuieşte unui accident ce îl va face să vadă viaţa într-un mod cu totul special. În această poveste extrem de încărcată emoţional, Charlie St. Cloud (Zac Efron) se îmbarcă într-o călătorie romantică pe parcursul căreia va înfrunta realităţile sumbre de zi cu zi descoperind, în acelaşi timp, forţa iubirii.
          Un pasionat al sporturilor nautice, Charlie câştigă o bursă care îi promite un viitor frumos, departe de plicticosul său orăşel natal, insă visele sale sunt curmate brusc de o tragedie cumplită.

După ce fosta sa colegă de liceu, Tess (Amanda Crew), se întoarce acasă pe neaşteptate, Charlie îşi dă seama că trebuie să facă o alegere: să respecte promisiunea făcută cu patru ani în urmă, sau să-şi continue viaţa cu fata de care tocmai se îndrăgostise?  Găsind curajul să lase în urmă pentru totdeauna trecutul, Charlie descoperă că sufletul pe care merită cel mai mult să îl salveze este chiar sufletul lui.

          Este un film super si merita vazut! :) 

Dor de noi

     A trecut atata timp, atatia ani, atatea anotimpuri ... te-ai schimbat atat de mult, atat la fizic cat si psihic. Esti cu totul alta persoana. Dar ochii, da, ochii au ramas la fel...  acei ochi blanzi si fermecatori, ce parca ieri ma priveau intaia oara, topindu-ma pana la oase. Singurul lucru care nu s-a schimbat la tine sunt ochii. Se spune ca ochii care nu se vad, se uita. Ei bine... TU esti singura exceptie! Insa, doar ochii i-am recunoscut.. si atat.  Tu, cea care ai fost odata,  nu mai erai. Daca nu auzeam numele tau, nu te-as fi recunoscut...
     Ne-am cunoscut in anii de liceu, intr-o frumoasa seara de mai. Eu eram cu doua luni mai in varsta ca tine. Locuiam pe aceeasi strada si mergeam la acelasi liceu, pe acelasi drum ... ce vremuri :). Mergeam impreuna la scoala, ne sarutam pe ascuns si ce ne mai strangeam in brate....  Imi scriai poezii, dar nu mi le citeai in fata, nu... nu aveai curaj, ci ma puneai sa le citesc doar atunci cand nu erai  prin preajma. Eu iti dadeam file din jurnal, punand aceeasi conditie. :) Radeam impreuna, amintindu-mi o strofa dintr-o poezie de-a ta, iar tu te faceai asa rosie, in timp ce inimile ne bateau din ce in ce mai des. Era prea frumos, eram copii, era ceva diferit, dar era superb.
     V-ati astepta sa spun c-a fost a mea.. Ei bine, a fost... As fi vrut sa va spun ca e si acum, dar n-a fost asa! Tu a trebuit sa pleci... si ai plecat, departe.  Nu ai avut incotro, iar eu nu am avut ce face... Si nu ne-am mai vazut...Nici nu mai stiu de atunci cat timp a trecut.... Iar apoi, cand ai decis sa te intorci, eu nu mai eram acolo.  Ma mutasem intre timp... Vedeti voi, viata nu e asa roz cum pare... 
     Si acum imi amintesc cu drag chipul tau, cu greu,  dar il am intr-un colt al mintii ....nici in poze parca nu mai esti ce-ai fost. Zi de zi treceam prin fata casei tale.... si mereu ma uitam prin curte dupa chipul tau. Au trecut ani si ani de atunci. Dar si acum daca trec pe strada ta, arunc o privire la cuibusorul tau  ...si zambesc, caci in orice parte a curtii m-as uita, tot imaginea ta imi apare in fata ochilor.
     Daca s-ar putea da timpul inapoi, l-as da fara sa clipesc, insa timpul merge doar inainte. Zece vieti de-as fi stat cu tine ...si tot mi-ar fi putine ! Uite asa, te-am pierdut, insa am ramas cu ceva de la tine... clipele petrecute impreuna. Si oricat de multe ar aparea in calea mea, n-am sa uit ... primul nostru sarut.
Imi e tare, tare dor de noi...

Ultima noapte de elev, intaia noapte de student

    Originalitate zero, dar nu conteaza, titlul se potriveste perfect!

     Am invatat si am muncit mult tot anul ca sa ajung pana aici. Toate orele de pregatire, tot efortul depus, toti banii cheltuiti, toate noptile pierdute, pot spune ca au meritat. Am reusit sa intru la facultate, acolo unde am vrut si am fost mai fericit ca niciodata. Toate rudele mele au aflat imediat la cateva minute dupa ce ma vazusem eu admis pe lista. Am reusit sa-i fac pe toti mandri de mine, si acest lucru m-a bucurat enorm. Si cel mai important, am reusit sa ma fac pe mine, mandru de mine. A fost cel mai important examen al vietii, de pana acum! Si probabil va ramane asa pana la examenul de licenta. Sa detaliez putin povestea.

     Da, ultima noapte de elev a fost una tensionata dar si linistitoare in acelasi timp. Asteptam cu nerabdare rezultatele, eram increzator bineinteles, nu ma gandeam ca nu o sa intru cu media mea. Insa examenul de admitere conta 80%. Sa fiu sincer, cu 9,20 la bacalaureat ma vedeam ca si intrat la Politehnica. Si-mi tot ziceam ca daca nu intru, daca nu intru ,ce ma fac ?! Ei bine, ma duc la ASE!  Acolo intrasem bine merci la cibernetica, la buget! Deci planul B era asigurat ! Am invatat ca intotdeauna e bine sa ai un plan B in viata, nu se stie niciodata cand planul A poate da gres.
     Dimineata, m-am trezit cu greu, pentru ca adormisem devreme si avand oboseala acumulata, as fi dormit pana pe la pranz daca era dupa mine. Insa nu, m-am trezit, m-am spalat, am mancat, m-am imbracat si am plecat increzator catre facultate. In cele 30 de minute petrecute prin metrou ( cam atat faceam pana la statia Politehnica) ma tot uitam in gol zicandu-mi ca n-am cum sa nu intru, la ce sa ma mai grabesc sa vad rezultatele cand puteam sa raman bine merci in pat. Ajuns acolo, printre multi altii, m-am dus direct la lista,  fix la ultima pagina sa vad ultima medie de intrare. Cand am vazut-o, inima mi s-a oprit ... eram intrat! :) Rapid m-am gasit pe lista si in clipa urmatore cand m-am dus la ai mei le-am dat fericit celebra  mea replica: "V-am zis ca intru la buget!". Mama a inceput imediat sa lacrimeze de fericire :)) sunand tot familionul ,cu mic cu mare , toti apropiatii familiei, iar sora mea ma imbratisa spunandu-mi: "Bravo, Nutzica, bravo!" (porecla din copilarie, bunica imi zicea Linu' in loc de Alin, de acolo am ajuns sa-mi spun Nutza, si Nutzica a mai creat-o sora mea).
     Seara, ajuns cu trenul, pana si orasul ma privea cu alti ochi, atunci mi-am zis:"Am plecat elev, dar m-am intors student!"  Si desi am avut o intarziere de o ora ,  nu  imi mai pasa, deja simteam ca am tot timpul din lume. Chiar si lui tata i-am zis: "Ultima data cand m-ai vazut eram elev, acum sunt student :D". Casutza mea ma astepta si ea cu drag :) mandra ca acum avea 2 studenti in loc de unul(inainte era doar sora mea).  Dupa o masa scurta si o baie rapida,  am iesit in oras ca doream sa rup gura targului, sa sarabatoresc asa o reusita. :))  Si desi imi propusesem sa petrec toata noaptea, tot m-a luat somnul la un moment dat, asa ca nu am stat prea mult. Am iesit cu sora mea si cativa prieteni, m-am simtit nemaipomenit si nu am lasat pe nimeni si nimic sa-mi strice noaptea! Cu bune cu rele, a fost prima noapte a mea ca student.. si senzatia a fost incredibila !

     20 iulie 2011 ,o zi cu adevarat memorabila pentru mine. Pentru lume, ziua in care Neil Amstrong a aterizat pe luna spunand celebra replica: "Un pas mic pentru om, un  pas urias pentru omenire " . Pentru mine insa, ziua in care am intrat la facultate!!!! Adica,  un pas mic pentru omenire, dar un pas urias pentru un singur om :-).

Am luat condeiul si am inceput sa scriu...

      Sa scrii ce gandesti, este ceva deosebit, ceva special.
      Sa nu gandesti ce scrii, o poti face si cu ochii inchisi.
      Sa gandesti ce scrii, este ceva mai delicat, dar limitat,
      Insa sa nu scrii ce gandesti este cel mai dureros.


      De ce refuzam sa scriem ceea ce gandim cu adevarat ?!  Raspunsul e la fel de simplu ca si intrebarea.
Artiştii folosesc minciunile pentru a spune adevărul.  Un mare poet spunea asa:" ca a fi poet, este un chin, pentru ca reusesti sa exprimi doar o mica parte din ceea ce simti cu adevarat."
      Inchei printr-un alt citat, afirmand ca "poezia nu este o descatusare a emotiei, ci o fuga de emotie. Nu este expresia personalitatii, ci fuga de personalitate. Dar , desigur, numai cei ce au personalitate si emotii stiu ce inseamna sa vrei sa scapi de ele. "(T.S.Eliot)