luni, 7 mai 2012

In Euforie

Si a fost prima seara a lunii mai, cand ne-am vazut intaia oara,
Tu m-ai topit fara sa vrei atunci, desi era destul de cald afara.
Atat de usor, dar atat de tare. Si atat de repede, dar ireversibil,
Asa m-ai cucerit tu, draga mea, intr-un timp record, ce-l credeam intangibil.

Si esti mereu de atunci in gandurile mele, iar atunci cand nu mai suport lipsa ta,
Imi doresc sa pot zbura, sa plutesc peste mari si tari, sa ajung la tine.
Ma vad ridicandu-ma usor spre cer, ca o pasare calatoare printre nori,
Fac luping printre ei, ating curcubeul, il sarut, si-l trimit la tine,
Sa dea culoare sufletului tau, asa cum tu-mi dai in fiecare zi din viata mea.

Si-ti scriu, doar tie, multe, multe randuri, atunci cand dorul devine chinuitor.
Pana cand pune stapanire pe mine, iar atunci incep a te visa, nebuneste.
Doar zambetul tau ucigator, si inima mi-o ia razna, batand in nestire,
Ascult-o, caci ea nu minte niciodata! Si ma simt ca un copil in bratele tale,
Atunci cand ma strangi la pieptul tau, incat ma faci mereu sa realizez ca de fapt
Eu sunt cel ce are atata nevoie de tine. In bratele tale uit orice grija, uit de mine;
Ma cuprinde euforia, traiesc clipa, si tot ce-as vrea e ca acea clipa sa nu se mai termine.
Si indragostit fara cuvinte,asa ma las purtat de tine, iubire.
Si Doamne, cat de frumos este...

2 comentarii:

  1. Chiar mă întrebam, ai renunțat la blog? Îmi era atât de dor să mai citesc ceva scris de tine! Îți mulțumesc că mi-ai luminat ziua înnourată și că m-ai umplut cu dragostea cuvintelor tale :)

    RăspundețiȘtergere