miercuri, 6 iulie 2011

Am luat condeiul si am inceput sa scriu...

      Sa scrii ce gandesti, este ceva deosebit, ceva special.
      Sa nu gandesti ce scrii, o poti face si cu ochii inchisi.
      Sa gandesti ce scrii, este ceva mai delicat, dar limitat,
      Insa sa nu scrii ce gandesti este cel mai dureros.


      De ce refuzam sa scriem ceea ce gandim cu adevarat ?!  Raspunsul e la fel de simplu ca si intrebarea.
Artiştii folosesc minciunile pentru a spune adevărul.  Un mare poet spunea asa:" ca a fi poet, este un chin, pentru ca reusesti sa exprimi doar o mica parte din ceea ce simti cu adevarat."
      Inchei printr-un alt citat, afirmand ca "poezia nu este o descatusare a emotiei, ci o fuga de emotie. Nu este expresia personalitatii, ci fuga de personalitate. Dar , desigur, numai cei ce au personalitate si emotii stiu ce inseamna sa vrei sa scapi de ele. "(T.S.Eliot)

6 comentarii:

  1. "Cine ştie, poate că am făcut rău că m-am apucat de scris, căci nu izbuteşti să exprimi decât o foarte mică parte din ceea ce se petrece în sufletul tău."
    F.M. Dostoievski în "Adolescentul" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. exact !!! :) multumesc mult de vizita, te mai astept :)

    RăspundețiȘtergere
  3. "De ce refuzam sa scriem ceea ce gandim cu adevarat ?!".

    mi-am pus si eu de multee ori intrebarea asta. am citit undeva o chestie care spunea ceva de genul: artistul prin arta descopera ce-l inconjoara si se-ascunde pe el insusi.

    si de parca numai o singura data m-am trezit scriind despre adevaratele mele "probleme existentiale" si-am ajuns mai apoi, in doar cateva secunde, la procentajul de cacao din ciocolata, sau mai stiu eu ce alte maruntisuri. dar bineinteles, asta n-ar pretinde-a fi numita arta..

    RăspundețiȘtergere
  4. :) corect, artistii se ascund in propriile versuri

    RăspundețiȘtergere