miercuri, 10 august 2011

Noi doi

Era o superba seara de mai,
Superba, pentru ca altfel nu as putea sa o descriu!
O seara care se anunta racoroasa,dar nu imi pasa,
Tinandu-ne de mana, paseam fara sa stim incotro,
Insa nu conta, caci eram prea vrajiti unul de celalalt.

Asa am ajuns sa ne asezam pe o bancuta,
Da, acea bancuta. Cum as putea sa o uit ?!
Bancuta noastra fermecata...
Invaluiti in aura lunii, cerul se lasa descoperit,
Aratandu-ne toate secretele lui, toate stelele lui,
Iar noi, noi il priveam fara sa clipim!

Admirand tacuti si cuprinsi de aceasta magie,
Am inceput a ne saruta, usor pe obraji.
Apoi te-am cuprins in bratele mele,
Ti-am atins obrazul cu palma stanga;
Si te-am luat de mana cu cealalta,
In timp ce buzele-mi alunecau usor spre ale tale,
Asa am inceput a ne saruta.

 Lasati dusi de val, ne-am sarutat minute bune,
 Luna ne privea pe nesimtite, soptindu-ne parca
Sa nu ne oprim, de parca as fi putut sa ma opresc,
Cand eram cuprins de atatea sentimente!

Usor, usor, racoarea incepu sa-si faca simtita prezenta,
Atunci ea incepu sa tremure, in bratele mele,
I-am zambit si  incet, i-am cuprins piciorusele dezvelite,
Le-am ridicat si le-am pus pe coapsele mele,
Apoi am inceput sa le mangai usor,
Sperand ca le voi putea incalzi, macar putin!

Ea continua sa ma sarute, eu continuam sa o strang,
Apoi am intors-o cu spatele catre mine,
Si stand cuprinsa in bratele mele,
II sarutam din cand in cand gatul,
Gadiland-o usor cu varful nasului.

Ea savura momentul cu ochii inchisi,
Parea ca toarce, precum o felina, insa fara zgomot.
Ii mai  deschidea din cand in cand,
Sa-mi mai arunce cate o privire dulce.

Staturam asa vrajiti sub cerul instelat,
Insa ceasul nu sta, niciodata!
Trecuse de mult de miezul noptii,
Dar eu nu vroiam sa mai plec acasa.
Putea sa fie si sfarsitul lumii,
Nu-mi pasa, atat timp cat eram cu ea!
As fi vrut sa ramanem acolo, inca putin;
Putin mai mult, poate... doar noi doi

19 comentarii:

  1. Ești așa un romantic incurabil! Imaginea care mi-a venit în minte în timp ce-ți citeam postarea și abundența de sentimente drăgăstoase m-au făcut să visez în continuare. Foarte frumos scris! Apropo, visătorule, amintirile astea te dor?

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) multumesc din nou
    nu deloc, ma inveselesc amintirile astea :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. A, cât mă bucur. Presupun că nu erai ironic, nu? Pentru că dacă nu ești, cred că ai fi prima persoană pe care o cunosc să nu se plângă de amintiri, ci să le accepte așa cum sunt și să le aducă un zâmbet pe buze :)

    RăspundețiȘtergere
  4. hehe, nu ai vrea sa ma vezi, am un zambet pana la urechi acuma :)))
    nu, nu eram ironic. astfel de amintiri, sunt foarte placute, nici pe departe dureroase.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce bineeeeee. Dar de ce ai zâmbetul până la urechi? :>

    RăspundețiȘtergere
  6. pentru ca e o amintire deosebita pentru mine si merita mai mult decat un zambet :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce frumos vorbești! Mă bucur atunci dacă amintirea aceea te-a bine dispus ^^

    RăspundețiȘtergere
  8. toate postarile mele ma bine dispun, cu exceptia uneia pe care stii ca am sters-o :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumos :) imi place foarte mult cum scrii.

    RăspundețiȘtergere
  10. serile de mai mereu au fost superbe..

    RăspundețiȘtergere
  11. si eu m-am nascut intr-o seara de mai :))

    RăspundețiȘtergere
  12. deci... meriti un premiu. dar nu am ( momentan) . asa ca, o sa te multumesti cu sincere felicitari...
    Bre, tu sigur esti baiat?

    RăspundețiȘtergere
  13. :))))) neah :) dar buna incercare :))

    RăspundețiȘtergere
  14. :)))) merci mult :D
    da normal ca sunt baiat, in urmatorul post pun si o poza cu mine ca sa fii tu sigura :P

    RăspundețiȘtergere