Rasaritul

Ieri e doar o amintire,  astazi scriu istorie,
Iar maine ...sunt curios ce va mai fi ?!

Am fost atata timp fara tine,
Dar vremea trece oricum fara noi;
Precum culorile ies de la sine cu timpul;
Asa ne ducem si noi prin viata,
Sau usor se scurge viata din noi.

In fiecare zi sunt fara tine,
Si in fiecare zi, mi-e dor de tine.
Iar in fiecare noapte te visez mereu,
Doar pe tine!

Insa, la noapte voi face o exceptie.
E o noapte in care nu voi mai dormi,
Ci voi scrie despre tine, despre mine,
Si.....despre noi, fireste.

Ora patru spre dimineata,
Afara intuneric si racoare.

Da... intr-o noapte la fel ca aceasta,
Tarziu, in intuneric, am venit la tine.
Am sarit gardul, am intrat in curtea ta,
Am ajuns la geamul tau, ti-am batut in el.
Te-am speriat tare atunci, ce amintiri!

Dar te-ai linistit imediat cand m-ai vazut.
Te-am convins cu greu sa iesi din casuta.
Nu vroiai sa ii trezesti pe ai tai,
Asa ca in loc sa iesi pe usa,
Tu ai preferat sa sari pe geam.
Eu radeam de situatie, tu ma puneai sa te ajut,
Amandoi eram speriati, nu cumva sa fim vazuti!

Intr-un sfarsit, am reusit,  am plecat de acolo.
Ne-am dus la o plimbare pe malul marii,
Iti tot promiteam ca o sa-ti arat "ceva frumos".

Era intuneric inca, plaja era pustie,  marea linistita,
Era racoare, dareram amandoi, era o noapte de vis!
Ne tineam de mana,  pasind incet pe nisipul uscat,
Tu imi zambeai necontenit, eu ma faceam ca nu observ,
Te tachinam putin, dar tu ma citeai mult prea usor. 

Din loc in loc erau gramajoare de chaise longue-uri,
Asa ca am vrut sa iau unul pentru noi doi.
L-am dus aproape de mare,
Si acolo ne-am asezat amandoi pe el.

Tu te-ai ghemuit imediat, eu te-am cuprins in brate.
Racoarea nu se lasa deloc, dar eu eram deja racit,
Asa ca mi-am scos haina si ti-am pus-o tie pe umeri.
Mi-ai zis ca nu e nevoie. Fireste ca era nevoie!

Erai inghetata, stiai asta, scumpa de tine, insa
Nu vroiai sa ma vezi si pe mine la fe.
Ti-ai pus piciorusele peste ale mele,
Ti-ai sprijinit capsorul pe umarul meu.
Si eu mi l-am inclinat usor spre al tau,
Si imbratisati,  asa am stat, foarte mult timp.

Tu privind cerul si marea,
Eu privindu-te mai mult pe tine,
Si mangaindu-ti usor obrajii rosii din cand in cand.
Pana cand am atipit amandoi pentru scurt timp.

Spre dimineata, soarele nu mai avea rabdare.
Si nici eu, asa ca am inceput din nou sa-ti mangai chipul.
Priveam orizontul, ochii mei cautau rasaritul,
Asteptam acel moment perfect,
Si atunci s-a intamplat!

Cand soarele a dat sa iasa,  eu am dat sa te sarut.
Cat asteptasem clipa asta! Si cat de speciala a fost!
A ramas intiparita pentru totdeauna in sufletul meu.

Si cu fiecare secunda in care ne sarutam,
Soarele iesea din ce in ce mai mult,
Iar atunci cand razele lui  ne-au atins fetele,
Tu te-ai oprit pentru o clipa, eu nu intelegeam de ce.

Atunci mi-ai soptit intaia oara cele doua cuvinte,
Care imi rasuna si astazi in minte,
Aud si azi vocea ta vibrand in capul meu:
"Te iubesc.. te iubesc... te iubesc"

Doar cinci minute a tinut rasaritul,
Ddar si sarutul nostru la fel!
Insa nu-l condamn, stiu ca asta e pretul frumosului.
  
Cele mai frumoase cinci minute din viata mea ? Acelea au fost...
Fiindca le-am petrecut alaturi de tine, dragostea mea!